Tu cum ai copiat la desen?
Da, da la desen… 🙂 Eu fiind o tocilară care nu copia la teste, nici prin cap nu mi-a trecut că se poate copia la desen. Nu am în vedere modul de copiere când fratele/sora/mama/tata/ sau alții desenează pentru tine. Mă refer la diferite modalități: fie cu sticla și lumânarea sau pui foaie albă deasupra unui desen din carte și tragi linii ușoare cu creionul peste desen… sau nu mai știu ce alte modalități… 🙂
Astea le-am aflat ”prea târziu”, prin clasa a 7-a, când era ultimul an de materie obligatorie în generală. Până atunci, primeam probabil din milă câte o notă. Sau poate erau cât de cât simpatice desenele mele. 🙂 Și tareeeee mai invidiam (în tăcere) colegii care desenau ca adevărați viitori pictori.
Mai târziu prin liceu, am început să ”invidiez” (la fel în tăcere) pe fetele care se îmbracau super misto și aveau idei super faine de a combina hainele. Aici intra și prietena mea cea mai bună din liceu Doina (șșșșș să nu mă audă). Tare frumos se mai îmbraca și mă gândeam: păi și eu am aproximativ așa haină, așa pantofi, așa geantă, eu de ce nu am ”darul” ăsta sau imaginația asta de a combina lucrurile?!
De fiecare dată se trezea în mine ”Elena cea rea” când vedeam pe cineva că are inclinație spre artă. Si ce făceam? Păi nimic. Oftam și gata îmi trecea, îmi căutam mai departe talentul și inclinațiile spre ceva care nici în ziua de azi nu le-am descoperit. :))
După liceu, am cunoscut-o pe Sabina, (o știam în trecere de la gimnaziu, era cu un an mai mică decât mine). Mai apoi, fiind la același liceu, o urmăream așa pe furiș, era genul de fată care dintr-un tricou și niște pantaloni făcea combinația perfectă și din depărtare se vedea că ”pe fata asta o bantuie talentul și arta”. 🙂
Când eram mai mică ma întrebam: oare cum unii oameni au diferite talente evidente, (Doina – se imbracă frumos, Sabina – desenează super tare și o chinuie talentul zi și noapte), dar eu, eu ce talent am oare? Acum la 26 de ani aceeași întrebare mi-o pun de fiecare data când mai postează Sabina câte un desen super-mega-extra-fain și drăgut. 🙂
Sabina a terminat mai apoi Facultatea de Design interior și a facut o mulțime de chestii super mișto pe parcursul facultății. Orice atingea devenea o idee de pus în practică, o combina cu alte lucrușoare și ieșea ceva original. A ajuns victimă și săracul câine – l-a îmbracat și pe el. :)) Asta da om chinuit de talent.
Câteva săptămâni în urmă Sabina a postat o fotografie cu un tablou proaspăt ieșit din cuptor. Am sărit imediat pe ea ca vreau să-l cumpăr. Saraca fată, a ramas impresionată de ”nebunia” care i-am cerut-o. Am stat pe capul ei până mi l-a pictat… și surpiză nu unul ci 2 tablouri. Vorba aia – suprinde-ți clienții! 🙂
În unul este Sirmione castle din Italia (am fost toamna trecută în vizită împreună cu Paul, bebe mic și familia prietenei mele Irina din Verona). Sabina s-a gândit, probabil, ca de fiecare dată când mă voi uita la tablou să-mi aduc aminte, nu numai de ea, ci si de frumoasa experiență. 🙂 Mulțumesc frumos.
Al doilea tablou este, la sigur, locul ideal de relaxare pentru mine. Munți, mare, pădure și o clădire mică. Superb!!! Locul unde aș trăi la batrânete. Mi-a ghicit dorința… 🙂
Spre final aș dori doar să va spun ca să nu pierdeți timpul (ca și mine) în căutarea talentului și sî nu vă comparați nici pe voi, nici pe copiii voștri, cu alte persoane. Fiecare om este unic în lume, fiecare are un anumit talent, fie el ascuns, fie el vizibil. Comparația duce la sentimente negative atât pe termen scurt cât și pe termen lung…
PS: Pe Sabina o puteți găsi pe Facebook sau pe Instagram și sper să vă placă micile ei nebunii.
Abia aștept să ne mutăm la casă nouă și să pun tablourile în ramă frumos acolo în living. Și, da, abia aștept ca Sabina să se facă un mic viitor Picasso și să mă mândresc că am în casa tablouri semnate de ea. 🙂
PSS: Acest articol este strict subiectiv. 🙂
––––––––––––––––––––––––––––––––––
Revenind la întrebarea de la început: tu cum ai copiat la desen? Sunt curioasă dacă te-a bântuit talentul la desenat sau talentul la copiat. 🙂
Cu drag,
Elena
5 răspunsuri
Din fericire desenele mi le facea tata 🙂
E o diferenta enorma intre a copia un desen si a-l reproduce. Eu una nu pot copia fidel un desen chiar daca, dupa cum ai zis si tu, sunt atatea metode simple.
Fiecare avem talentul nostru, iar Sabina cu siguranta este extrem de priceputa la desen.
Da Alexandra, ai dreptate..
Niciodata un simplu soare in coltul stang al paginii nu va fi la fel. 🙂
Cum adica, sa copii cu sticla si lumanarea ? cum e aceasta metoda ? 🙂
Buna Raluca,
Puneam doua scaune si lasam spatiu intre ele, puneam o sticla (de la vreun geam ramasa) intre ele si desenul deasupra. Daca era intuneric aprindeam o lumanare (o puneam dedesupt, intre scaune si sub sticla sa fie pozitionata) si hartia alba deasupra… Trasam cu linii mici desenul ce ramanea pe foaie. Mai apoi il conturam dupa schita facuta.
Nustiu cum sa explic mai bine, sper ca am explicat cat de cat. 🙂