Ca multe alte femei, mi-am petrecut mare parte din adolescență concentrată pe numărul de kilograme. Am trecut de la o greutate normală la peste 75 de kg, apoi la 57 kg și iar la o greutate normală (pentru înălțimea și conformația mea). Acum, când viața mea nu se mai învârte în jurul numărului de pe cântar, știu că mai important decât a înghiți cât mai puține calorii este atitudinea pe care o ai față de corpul tău, care poate fi decisivă pentru cât de sănătos ești și cum te simți.
De la schilod la 75+ kilograme
Când aveam 12 ani, arătam așa:
Cea din stânga, cu sandalele gen Andrè
Mama băga în mine vitamine pentru că i se părea că sunt mult prea slabă și că în curând o să mă sufle vântul. În plus, mă obliga să mănânc tot din farfurie, iar de cele mai multe ori, porția era mult mai mare decât aș fi avut nevoie. Îmi aduc aminte că o dată m-a obligat să mănânc tot, după ce îi zisesem că nu mai pot și am ajuns să vomit. Știu că a facut-o cu cele mai bune intenții în minte, însă și acum am momente când ma gândesc că trebuie să termin toată porția, deși m-am hrănit destul.
Nu știu exact cum, dar o să presupun că vitaminele + pasiunea mea pentru dulciuri + pubertatea m-au adus la peste 75 de kilograme când aveam 16 ani (la o înălțime de 1.74). Zic peste 75 de kilograme pentru că mi-era groază să mă sui pe cântar. În plus, n-am poze din perioada aia, pentru că nu eram deloc mulțumită de cum arătam. Cu toate astea, timp de vreo 2 ani (de pe la 15 până pe la 17 ani), n-am făcut mare lucru să slăbesc. După un regim care m-a ajutat să slăbesc destul de mult, m-am suit pe cântar și aveam 72 kg. Deci putem să presupunem că ajunsesem la 80 kg în perioadele cele mai nasoale.
Da, știu, cine face poză în fața trenului? Să presupunem că era o chestie tare în 2005.
57 kg? Sunt prea grasă!
La un moment dat, într-o vară, am zis gata. Treceam clasa a 10a și deși nu râdea nimeni de greutatea mea (nu în față cel puțin), era cazul să fac o schimbare. Așa că am început să țin regimuri super restrictrive și să fac sport. Îmi aduc aminte că într-o zi era să leșin pentru că nu-mi plăcea carnea de vită fiartă, fără condimente (singurul lucru pe care aveam voie să-l mănânc în ziua aia), așa că am fost la sală și m-am „hrănit” doar cu apă.
1 an mai târziu ajunsesem la 57 kg și arătam așa:
La momentul ăla, mi se părea că trebuie să continui să slăbesc, că încă sunt prea grasă. Nu am mai fost niciodată la fel de slabă, iar acum văd imaginea asta altfel decât o vedeam atunci. Eram mulțumită că slăbisem, dar încă nu era destul.
Oscilăm, oscilăm
De atunci, am început fluctuațiile de greutate. Iarna mă îngrășam (pentru că treceam de la salate la mâncare gătită și mâncam mai mult), iar vara slăbeam. Cred că e normal să oscilezi 2-3 kg între anotimpuri, însă la mine era o diferență de vreo 7 kg. În plus, eram foarte nefericită tot sezonul rece, când aveam kilogramele în plus.
Asta însemna că țineam regim, dar mă gândeam mereu la mâncare și că mă chinuiam în toată perioada asta. De asemenea, însemna și că nu mâncam mai nimic câteva zile, apoi mă îndopam cu toată mâncarea la care pofteam în zilele alea. După cum ai ghicit, nu rezolvam nimic în materie de slăbit.
Revenirea la normalitate
Toamna trecută, când în mod normal aș fi început să mă îngraș, m-am uitat în oglindă pentru prima oară concentrându-mă pe părțile bune. Nu m-am mai uitat la toate zonele pe care credeam că pot să le îmbunătățesc, ci m-am uitat la corpul pe care îl iubesc. Care e al meu așa cum e și de care trebuie să am grijă, nu să îl judec.
Când am început să fac asa, nu m-am mai îngrijorat că am pus pe mine 1-2 kg. M-am gândit cum îmi pot îmbunătăți alimentația și am continuat să îmi privesc corpul admirativ, ca acea parte a mea pe care o iubesc așa cum e. Cu prea mulți/prea puțini mușchi, prea multă/prea puțină grăsime, cu pete, cu vergeturi și cu toate lucrurile care îl fac unic. O dată cu asta, am înțeles și că n-o să am niciodată talie sau șolduri de fotomodel și că asta nu mă face o persoană incompletă, ci că singurul standard pe care trebuie să-l ating e cel (realist) pe care mi-l setez eu.
De când mă mențin la aceeași greutate, arăt așa:
Schimbă-ți atitudinea
Dacă cineva ar da glas vocii din capul tău care îți critică felul în care arăți, ai urî persoana respectivă și probabil că n-ai mai vrea să ai de-a face cu ea. Atunci de ce lași vocea din capul tău să continue? Lucrurile bune se construiesc din iubire, nu din ură.
Învață să-ți iubești corpul și concentrează-te pe lucrurile pozitive pe care trebuie să le faci ca tu să te simți mai bine, nu pentru a atinge cine știe ce standarde pe care societatea/revistele de modă/cunoștințele ți-l setează. Încearcă să te concentrezi pe părțile care îți plac, în loc să te gândești la tot ce nu-ți place. Fă exercițiul ăsta în oglindă, în fiecare zi și vezi cum te simți după.
Când ești stresat, corpul se pregătește pentru luptă. În loc să-și urmeze cursul normal, în loc să proceseze alimentele și să le elimine din organism, le reține pentru momentul luptei. Digestia nu se mai realizează normal, pentru că el consideră stresul ca o avertizare a unei perioade dificile, în care vei avea nevoie de energia pe care o stochează acum. Iubindu-ți corpul, limitezi stresul „trebuie să slăbesc”, care trimite semnalele greșite organismului.
Formulează obiectivele astfel încât să fie pozitive, nu negative. De exemplu, dacă vrei să dai burta jos/ai picioare mai subțiri/etc, încearcă să-ți formulezi obiectivul ca „aș vrea să fac mai mult sport” sau „vreau să introduc mai multe alimente neprocesate în alimentația mea” în loc să te gândești la „nu trebuie să mai mănânc cartofi prăjiți”. Chiar dacă spui nu, mintea ta va rămâne la cartofi prăjiți.
În plus, nu trebuie să te privezi de ce îți place, dar experiența mea mi-a arătat că atunci când mi-am iubit corpul și nu mai trebuia să slăbesc, am început să aleg alimentele mai sănătoase. Când ești mulțumit de corpul tău, te simți mai bine și limitezi mâncărurile pe care le consumi pe fond emoțional. Când te simți mai bine, ești mai mulțumit de corpul tău și continui obiceiurile sănătoase. E un cerc care oferă beneficii în mod continuu.
Învață ce e bine pentru corpul tău
În plus, uite și niște sfaturi pentru a-ți schimba obiceiurile, pe care le-am strâns din experiența mea, de la antrenori personali și din articole de nutriție:
- Zahărul îți dă energie imediat, dar efectul se pierde după câteva ore și simți nevoia să te re-alimentezi. Cu alte cuvinte, îți perpetuează senzația de foame și pofta de dulce. Încearcă să elimini alimentele cu zahăr procesat (sucuri acidulate, prăjituri) și să consumi alimente cu surse de zahăr natural – dar nu face exces (consumă fructe, legume care conțin zahăr – precum morcovii).
- Carbohidrații sunt o sursă importantă de energie, atunci când sunt decompuși în organismul tău. Cu toate astea, prea mulți carbohidrați pot duce la o creștere în greutate. Încearcă să limitezi consumul de carbohidrați din făinoase, orez alb și să nu consumi aproape deloc seara. Înlocuiește pâinea și orezul alb cu cel negru, studiile au arătat că sunt mai sănătoase pentru corp.
- Eu am încercat să-mi amân poftele pentru dimineața. Dacă poftesc la ceva care conține zahăr, prăjeală sau ceva ce știu că e nesănătos, încerc să-l consum dimineața. Așa, organismul are întreaga zi să-l proceseze. Lucrul bun e că de multe ori, îmi trece pofta până dimineața. Pe de altă parte, unele dimineți încep perfect cu un tiramisu J.
- Încearcă să păstrezi o masă pe săptămână în care te răsfeți. Fără să exagerezi, e mai bine să șii că amâni pofta pentru paste până în acea zi, decât că nu vei mânca niciodată acele paste delicioase la care poftești.
- Nu te înfometa. După ce începi să fii mai prietenos cu corpul tău, o să vezi că alimentele sănătoase par să aibă un gust mai bun.
- Fă sport. Găsește forma în care te simți cel mai bine (dans, aerobic, sală, alergat, mers, etc) și setează-ți o frecvență de care să te ții, ținând cont de timpul tău liber. Uneori e mai greu să te urnești, dar după ce o faci, o să te bucuri că ai început și vei merge până la capăt cu antrenamentul. Citisem un citat care-mi place foarte mult, care zicea „no matter how slow you’re running, you’re still overlapping everybody on the couch” (indiferent cât de încet alergi, tot faci mai multe ture decât cei care stau pe canapea). Asta se aplică la orice formă de exercițiu, chiar și 5 minute sunt mai bune decât nimic.
- Bea multă apă. Centrii care îi spun creierului că îi e foame sunt situați lângă cei de sete, așa că uneori, ai impresia că ți-e foame când de fapt ți-e sete.
- Consumă cât mai multă mâncare neprocesată. Legumele proaspete sau gătite de către tine sunt cele mai bune pentru dietă.
Urmând regulile astea, eu am reușit să îmi mențin greutatea, chiar dacă ocazional mănânc și chestii nesănătoase (sunt mare fan cartofi prăjiți). Cu toate astea, trebuie să vezi ce îți face ție bine, pentru organismul tău și specificul lui (de exemplu, dacă ai vreo boală, e posibil să nu îți facă bine anumite alimente).
Una dintre regulile menționate în curele de slăbire e dieta bazată pe proteine (despre care citeam că ar funcționa doar în cazul persoanelor active, pentru că dacă nu faci mișcare, organismul depozitează alimentele). Eu nu mai mănânc carne de când mi-am dat seama că îmi face destul de rău stomacului, așa că ar fi complicat să mănânc proteine fără grăsime din iaurt, lapte și brânză și să fiu sătulă. Din acest motiv, m-am îndreptat către alte tipuri de diete. Și tu trebuie să găseși ce e cel mai bun pentru tine. Cum te simți și câtă energie ai ar trebui să fie niște indicatori destuld e buni.
Așa că, înainte să mergi la nutriționist, să mănânci 3 frunze de salată pe zi sau să te hrănești doar cu shake-uri, începi să-ți iubești corpul. E ambalajul cu care te prezinți lumii, poartă-l cu mândrie și n-o să mai ai grija kilogramelor.
Articol scris de Raluca Apostol
