Azi se împlinesc 3 ani de când am lansat, în mod oficial, proiectul „Motivonti.ro”. Știu că vreme de 2-3 luni de zile am rumegat ideea – nu știam exact ce vreau, dar știam că vreau să mă schimb pe mine printr-un proiect mai mare, care să mă țină „în priză.”

În ultimii 3 ani am scris 339 de articole din totalul de 680 adunate.

Restul de 341 articole nescrise de mine au fost cel puțin citite sau editate/corectate de mine. Asta înseamnă căm trecut prin muuuult material de dezvoltare personală.

În acești 3 ani am primit sute de mailuri de mulțumiri pentru site și de întrebări sau de cerere de ajutor. Am încercat (și sper că am reușit) să răspund fiecărui mail și să ajut fiecare strigăt de ajutor cât de bine am putut.

Am strâns sute de oameni la diverse evenimente motivonti și am strâns sute de mâini, făcând cunoștință cu tot felul de cititori sau fani.

Am ținut workshopuri prin care am apucat să cunosc mai bine „crema” cititorilor lui Moti și acum, după toate aceste experiențe faine, am zis să scot „5 lecții învățate” în cei 3 ani de lucrat la Motivonti.ro

1. Dezvoltarea personală e un proces de durată.

Inițial, când am descoperit prima carte de dezvoltare personală, mi s-a părut pur și simplu mindblowing. Nu mă mai puteam gândi la altceva în afară de modul în care-mi voi schimba atitudinea, modul de a vorbi, modul de a fi, modul în care tratez oamenii și evenimentele din jur.

Citeam ceva interesant și credeam că în câteva zile pot să experimentez acel ceva despre care citisem.

Dar de fapt schimbarea nu se întâmplă atât de repede și ușor, chiar dacă-ți dorești asta. Dezvoltarea personală e un proces de durată. Eu, de 3 ani, de când l-am pornit pe Motivonti, sunt într-o continuă schimbare. Și deși în tot acest timp am citit despre tot felul de lucruri pe care le pot face pentru a mă schimba – lucruri cu care rezonez, cu care sunt de acord – abia acum îmi dau seama, uitându-mă în urmă, cum m-am schimbat.

Durează. Dar merită.

2. Dezvoltarea personală e distractivă dacă implică și alți oameni.

Uneori dezvoltarea personală este distractivă – adică la prima vedere este distractivă, dar ulterior poate deveni destul de înspăimântătoare sau complicată.

Soluția, în acest caz, este să implici alți oameni, preferabil prieteni sau cunoștințe…

Comparând rezultate, jucând acest joc al dezvoltării personale, totul devine mai ușor, mai distractiv și mai putin înspăimântător.

E ca-n afaceri când simți nevoia unui partener.

3. Cititul este doar primul pas. Practica-i pasul important.

Eu am descoperit dezvoltarea personală printr-o carte. Și de cele mai multe ori oamenii care află de acest concept află din cărți.

Dar cititul este doar primul pas, cel mai mic, dar probabil cel mai relevant.

Am citit și am rezonat cu multe, dar până n-am încercat pe pielea mea, mi-am dat seama că a fost o pierdere de vreme.

Cititul este doar pasul pregătitor. 🙂

4. Dacă apreciază, se implică.

Oamenii care apreciază ceva se vor implica în acel ceva cât de mult pot ei. Sunt o groază de oameni cărora le sunt dator cu mult mai mult decât o bere pentru modul frumos în care au tratat acest proiect, pentru modul în care vor să facă și chiar fac parte din el, pentru modul în care-l propagă…

Sunt o groază de oameni care, în urma citirii unor articole de aici, au decis să ajute – unii financiar, alții din punct de vedere tehnic, alții din punct de vedere grafic, alții chiar cu texte.

Și nimic nu-i mai frumos decât acel moment în care-ți dai seama că mica ta idee este apreciată de cei din jur și, culmea, cei din jur încep să se implice. E dovada faptului că ai făcut ceva bun.

5. Ai înțeles atunci când știi să explici altora

O dorință mare de-a mea a fost să pot să vorbesc în public, să pot să țin workshopuri cititorilor lui Motivonti.

Mi-am dat seama atunci că e un mod foarte interesant de a înțelege lucruri.

Atunci când faci pe profesorul trebuie, fără excepție, să înțelegi foarte bine ce zici. Altfel nu poți să zici nimic… n-ai cum.

Workshopurile pe care le-am ținut m-au ajutat enorm să mă dezvolt.

Și cred, de fapt, că a explica oamenilor ceva este un mod foarte-foarte bun de a înțelege singur acel ceva.

Sper ca Motivonti să trăiască, cum se zice în iudaism, „pân’ la 120 de ani” cel puțin.

Să ne citim cu spor!