Cum ar fi lumea oare dacă, în loc să ne uităm chiorâș unul la celălalt când ne enervăm, ne-am privi în oglindă? Cum ar arăta pământul dacă specia umană, în loc să alerge nebună după impresii și adulări, s-ar uita în sine la fiecare pas?
Să privim un pic o situație ipotetică: 2 prieteni se întâlnesc cu o persoană. Discută preț de 10 minute și apoi își continuă drumul. Primul prieten spune: „Ce arogant mi s-a părut omul ăsta!” Celălalt se uită mirat la el și îi răspunde: „Dimpotrivă, mie mi s-a părut a fi un om sensibil și timid.”
Cei doi sunt prieteni, deci împart păreri și valori. Iar al treilea le-a oferit în discuție aceleași cuvinte, gesturi, dar nu aceleași impresii. De ce îl privesc diferit?
Pentru că noi, oamenii, fără excepție ne oglindim durerile, bucuriile, părerile în cei din jurul nostru. Și ne-am obișnuit să fim categorici: dacă mă privește în ochi este intrusiv, dacă poartă poșeta de mână e fițioasă, dacă are părul scurt e băiețoasă, dacă îl poartă prea lung nu este „fashion”.
Aruncăm etichete pe cei din jur și uităm să ne privim pe noi. Nu ni s-a spus, de când eram mici, că noi nu suntem părerile noastre. Sau mai bine zis, nu ni s-a spus că noi nu suntem părerile părinților, bunicilor, profesorilor, prietenilor, televiziunilor și comunităților noastre. Iar noi am uitat, undeva pe drumul creșterii.
Și acum ținem de aceste simple gânduri cu dinții, rareori motivați să le schimbăm. De parcă în ele s-ar afla temelia lumii noastre fixe.
Problema însă este alta: atunci când ne agățăm cu mâinile de aceste păreri ca de aerul pe care îl respirăm – exact în acel moment – nu mai creștem. Ne oprim, nu ne mai dezvoltăm, îmbătrânim înainte de a fi bătrâni.
Așa că, atunci când ceva vă displace la X-escu – oricine ar fi această personă – trageți aer în piept și întrebați-vă: Ce spune despre mine faptul că nu îmi place? De ce mi-a stârnit tocmai această reacție?
Știu că nu e comod sau ușor, dar în acest disconfort este ușa către versiunea voastră mai bună. Și mai primiți ceva la schimb: relații mai bune, mai multă iubire, mai multă toleranță – căci torționarii voștri nu sunt în exterior, ci în interior.
După cum bine spunea Mahatma: 
Un răspuns
Da! Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui aici. Oricum sunt si exceptii dar majoritatea au comportamentul descris de tine.
Pe mine ma ingrijoreaza grija altora pentru ceea ce nu-i a lor, pentru etichetarea nefondata bazata pe nimic. De asta gura lumii ma lasa rece. Respect!