Valoarea ta se află dincolo de mască

Bună! Sunt Claudia, am 22 de ani, iubesc enorm oamenii -cred că orice om este bun în esență, doar că trebuie scoasă la suprafață aceea parte- și îmi place să ajut. Cam asta e tot ce știu despre mine. Poate veţi spune că e bizar și aşa și este. Vă voi spune dar, de ce am rămas doar la aceste două caracteristici. Pentru o perioadă bună de timp mă  pierdusem, nu mai știam cine sunt. Eram cuprinsă de o stare de angoasa și nelinişte continuă. Nu-mi mai știam valoarea, nimic nu-mi mai producea plăcere, eram lipsită de entuziasm sau vreun strop de optimism. Cred că fiecare dintre noi ne confruntăm cu acest lucru cel puţin o dată în viaţă. Dacă nu ați făcut-o încă, nu-i bai, nu-i timpul pierdut.

Dar ştiţi de ce ne pierdem? Pentru că lăsăm ca alţi să ne dicteze cine suntem. Ştii tu oare cine eşti cu adevărat? Care îți este valoarea? Îţi mai aduci aminte cine erai înainte ca societatea să-ţi pună pe față masca?

Trebuie să fii o elevă silitoare, să iei note bune, să intri la facultate, să-ţi dai licenţa, după să-ţi găseşti un job bine plătit şi să-ţi trăieşti existenţa pe mai departe. Și aşa, vei fi fericit! Ei bine, tocmai această reţetă te face nefericit. Realizezi că nu eşti un robot programabil, ci eşti o fiinţă umană care are sentimente şi dorinţe. Iar când nu sunt satisfăcute, se instalează o stare de  nelinişte și disconfort în fiinţa ta.

Am fost tare nefericită şi chinuită, atâta timp cât am încercat să mă conformez tiparului şi observând că am eşecuri peste eşecuri, am început a crede că nu-s bună de nimic. De ce? Doar pentru că nu corespundeam standardelor societăţii. Da, am 22 de ani şi nu am terminat facultatea pe care am început-o, nu mi-am găsit un job şi încă stau cu părinţii mei. Deci, o ratată! ar spune societatea tare şi răspicat. Trebuie să termin o facultate indiferent dacă mă defineşte sau nu. ”Trebuie!”. Iar ceea ce trebuie este dictat de către?…ați ghici, de către socieate! Că doar nu te poți pune contra curentului. Toate aceste legi nescrise, m-au făcut să cred că nu sunt bună, de aceea nu-mi găsesc locul în societate, pentru că trebuie să mă mulţumesc cu puţin şi să mă conformez situaţiilor, iar ulterior, să disper. În încercarea mea de a ieși din acest impas, am descoperit că valoarea mea nu este condiţionată de rezultatele mele sau de statutul meu social, valoarea mea este în mine. Sunt valoroasă prin existența însămi. Sunt o creatură minunată, iubesc, iert, râd, plâng, gândesc și sper. Am o capacitate imensă de a crea lucruri fabuloase. Valoarea mea este dată de principiile mele, de ceea ce sunt în interior şi omul care aleg să fiu în exterior.

Din păcate, de cele mai multe ori, doar când ne ajunge cuţitul la os, începem să privim în interiorul nostru. Să vedem ce ne face fericiți, ce e important pentru noi. Până atunci, trăim viaţa pe care alţii vor s-o trăim, chiar dacă suntem nemulțumiți, neîmpliniți și nefericiți.

Ce rămâne de făcut? Un singur lucru. Să dăm masca jos şi să redevenim noi. Să ne redescoperim indiferent de preţ. Cum? Simplu! Întorcându-ne la origini!

Ce îmi place să fac? Ce mă face fericit? Ce aş face cu plăcere, ore întregi,  fără să simt că am obosit? Ce aş face chiar dacă nu aş fi plătit? Ce anume contează pentru mine, cel mai mult? Banii, dragostea, familia? Acestea sunt câteva întrebări, menite să mă călăuzească în drumul spre acasă – drumul spre sufletul meu.

Am descoperit ce mă împlinește pe mine, să ajut oamenii să fie fericiți fiind ceea ce au fost creați să fie, o versiune mai bună . Când fac asta nu simt extenuare, oboseală sau plictiseală, ci doar satisfacție. Răspunsul acestor întrebări a dat naştere acestui articol. Iar la încheiere, voi spune așa:

Dacă vrei să fii fericit, dă-ţi jos masca sufocantă impusă de societate, respiră adânc, simte şi bucură-te de valoarea care e în tine. Aflându-ți valoarea, vei afla și menirea ta!

Un text de Claudia T.