Dacă vă enumerați printre cititorii mai vechi, știți că eu sunt moldoveancă ”de peste Prut”. 🙂 Am copilărit la sat și niciodată nu voi ascunde faptul că sunt de la ”țară”.
Dacă și tu te-ai născut la sat ca și mine, poți spune că ai avut o copilărie minunată. Când eram mică nu prea apreciam că locuiesc în mediul rural și ma simțeam stânjenitor (mai ales când m-am mutat la gimnaziul din orașul apropiat în clasa a 8-a). Era parcă o rușine că vin din sat, având în clasă doar colegi de la oraș. Desigur era o percepție de a mea, care din fericire nu a ținut mult timp…
Din fericire, acum, s-a schimbat percepția mea cât și a oamenilor și nu mai judecăm după acest aspect. Sunt sigură că și tu ai auzit expresia: copiii din ziua de astăzi nu au parte de o copilărie ca și a noastră. Să stai toata ziua afară în curte sau în fața blocului pe niște scări Mavisoft nu se compară cu a sta închis în casă cu toate gadgeturile posibile.
A copilări la țară este, după părerea mea, cel mai frumos cadou pe termen lung pentru sănătatea ta.
Să te simți liber, să faci orice activitate care-ți trece prin cap toată ziua – este fericire pură.
- Începând cu primii pași în picioarele goale prin iarbă.
- Să fugărești câinele/pisica/puișorii/sau alte animale domestice.
- Să respiri aer curat fără miros de carburanți de la mașini.
- Să te bucuri de orice vietate care zboară, fie și ea o muscă care te chinuie sau un tânțar care te enervează exact când dormi.
- Să admiri cum înfloresc copacii care mai apoi să culegi fructele chiar cu mânuța ta și să le mănânci în secunda doi, fără să le mai speli.
- Să te îmbrace mama cu 3 straturi de haine – iarna și să-ți pună în cap căciulă – vara că ”te bate curentul” și acest lucru are farmecul ei. 🙂
- Să te cațări pe scări din lemn înalte ca mai apoi să te certe mama sau vecinul…
- Să mergi pe câmp la joacă (cum făcea fratele meu) cu ieduțul.
- Să te lovești la genunchi și când îți trece rana, să te mai lovești odată… uhh.. câte semne am…
- Și câte și mai câte am avut parte în întreaga mea copilărie.
Știți sloganul: prea bun prea ca la țară… personal îmi trezește amintiri cât mai plăcute.
Să petreci copilăria la țară este un lucru minunat. Te poți considera norocos, dacă te-ai născut în mediul urban și cel mai probabil ai și tu bunici la țară pe care i-ai vizitat sau în cazurile fericite, ai stat în vacanța de vară la ei. După cum spun unii medici pediatri ”Dacă un copil alergă timp de două luni desculț, murdar, flămând – asta îi restabilește sănătatea pentru tot anul. Vacanța la ţară este întotdeauna mai bună decât orice mare.”
Imediat se fac 10 ani de când am venit în România. Cât am fost studentă în fiecare an veneam în sat și stăteam toată vara. Acum de când sunt mămică, fac tot posibilul ca să venim cel puțin o lună și să stăm cu fetița noastră la bunici. Până acum am avut avantajul că am fost în concediul de maternitate și mi-am permis acest ”lux” de a avea un birou și un orar flexibil.
Sper ca și pe viitor să se întâmple acest lucru. Îmi doresc pentru copiii mei cel puțin o copilărie frumoasă cum am avut eu. Sau în cel mai bun caz să-și petreacă cea mai mare parte din copilărie la țară la bunici. Pe cât posibil, mi-aș dori să aibă și ei parte de avantajele de a copilări în mediul urban. Să se bucure de prezența bunicilor și de sloganul ”prea bun, prea ca la țară”. 🙂