Ca fan al jocurilor de societate, de-a lungul anilor, unele jocuri te pot prinde nu doar datorită profunzimii lor minunate, a elementelor strategice sau a distracției, ci și datorită unui mecanism care transpune jocul într-un tărâm al bucuriei; astfel, există o mulțime de jocuri bune, cu mecanisme uimitoare.
Wallenstein este o combinație excelentă între un joc de război și o monedă unică, între dezordine/haos și strategie, între ghicit și planificare. Unii oameni spun că nu există suficiente aspecte de controlat. Alternativa pentru ei este șahul, unde controlul trebuie avut în vedere mereu. Turnul de la începutul jocului este o piesă minunată de bucurie tactilă, pentru a vedea cuburi într-un du-te vino constant și adaugă totodată o tensiune aparte jocului. Spre deosebire de utilizarea zarurilor, este foarte puțin probabil să fii constant la înălțime sau să pierzi în repetate rânduri.
Acțiunea jocului Taj Mahal se petrece în nord-vestul Indiei, la începutul secolului al XVIII-lea. Domnia Marilor Moguli este în scădere, iar maharishiii și prinții profită de ocazie pentru a prelua controlul asupra regiunii. Influențând forțele proeminente, construind palate magnifice și asigurând o aprovizionare constantă cu mărfuri, prinții își măresc puterea până când cei mai de succes câștigă. Scopul jocului Taj Mahal este de a obține cele mai multe puncte de influență. Acestea pot fi obținute prin construirea de palate și prin achiziționarea de mărfuri. Un palat poate fi construit după primirea sprijinului Vizirului, Generalului, Călugărului, Prințesei sau Marelui Mogul. Mărfurile sunt obținute prin preluarea controlului asupra unei regiuni sau prin recuperarea lor într-un spațiu în care tocmai a fost construit un palat.
Deși nu este un joc de societate, ruleta poate fi adusă între patru pereți, acasă, fie cumpărând un set întreg dacă ești un fan adevărat și vrei să investești în pasiunea ta, fie accesând-o online, ceea ce este mult mai ușor. Aspectul ruletei pe care îl cunoaștem astăzi a apărut pentru prima dată în 1765 la Paris, dar versiunea modernă a jocului nu a apărut decât în jurul anului 1842, când se spune că francezii Francois și Louis Blanc au inventat jocul de ruletă „0”. Ruleta modernă este o roată perfect echilibrată, cu o căsuță pentru fiecare număr. Numerele alternează între negru și roșu (0 și 00 sunt verzi) și exact opus unul față de celălalt număr este numărul corespunzător mai mare și mai mic. Înainte de aruncarea bilei, oamenii plasează pariuri pe ce număr cred că va ateriza aceasta, prin stabilirea jetoanelor pe un fel de suport de pariuri, locul exact al jetoanelor indicând pariul făcut.
Un geniu al mecanismelor jocurilor de societate, creatorul Rainer Knizia se axează pe eleganță și simplitate, mai degrabă decât pe complexitate. Și nimeni nu poate face ceva simplu atât de frumos. Dacă ar fi fost poet, ar fi scris aproape exclusiv versuri, sonete și haiku-uri, nu chestii mai complexe de atât. Jocul Tigru și Eufrat creat de el este foarte atipic în unele moduri. Există mult haos și dezordine „la bord”. Pentru a face față bine, mai degrabă decât mai puțin bine, a fost nevoie de un design inteligent. Jucătorii au în vedere construirea civilizațiilor prin plasarea de cărămizi. Acestora li se oferă patru lideri diferiți în agricultură, comerț, religie și guvern. Liderii sunt obișnuiți să adune puncte de victorie în aceleași categorii. Cu toate acestea, scorul de la sfârșitul jocului este numărul de puncte din cea mai slabă categorie, ceea ce încurajează jucătorii să nu se specializeze excesiv. Conflictul apare atunci când civilizațiile se conectează pe tablă, adică au loc conflicte externe, cu un singur lider de fiecare tip supraviețuind unui astfel de conflict. Liderii pot fi, de asemenea, înlocuiți în cadrul unei civilizații prin conflicte interne. Unele versiuni ale jocului sunt listate ca fiind pentru 2-4 jucători, în timp ce altele afirmă incorect că sunt pentru 3-4 jucători. Tigru și Eufrat face parte din ceea ce se numește trilogia lui Reiner Knizia. Este o adevărată capodoperă printre jocurile cu mecanisme grozave, dar și cu vechime.
Când te gândești la regulile, intriga, obiectivele, provocările unui joc și la modul în care jucătorul este menit să interacționeze cu acestea, te gândești la gameplay. Mecanismul jocului ajută la furnizarea gameplay-ului prin crearea unei construcții de metode sau reguli concepute pentru interacțiunile jucătorului. De aceea, un mecanism grozav e mai mult decât „doar util”.
