Interviu cu Silviu Runceanu

Pe Silviu (site, facebook, twitter, dribbble) l-am cunoscut când m-am angajat la Standout, o agenţie de social-media şi comunicare pe bloguri. Era deja acolo de ceva timp şi părea că ştie ce face. Mi-a luat câteva mese de prânz să vorbesc cu el, să îmi povestească care-i treaba cu el, să-i povestesc şi eu care-i treaba cu mine. Ciudat sau nu, părea genul de om cu care vreau să vorbesc, cu care AM ce să vorbesc. Avea o experienţă „vastă” în spate în ceea ce ţine de viaţă, plimbat prin jurul lumii, lucrat cu tot felul de firme mari…

Îmi amintesc şi acum clipele în care se concentra asupra muncii şi eu îl întrerupeam cu o glumă sau un link. Apoi mă simţeam vinovat şi prost. Dar cu timpul „m-a educat” să nu-l mai întrerup… Şi deşi în ziua de azi eu nu mai lucrez cu el în acelaşi birou, ţinem legătura. Sper să rămân în contact cu el chiar şi când pleacă pe alt continent – căci se spune că pe lumea aceasta oamenii sunt de două feluri: unii când întră într-o cameră aprind lumina, alţii când ies dintr-o cameră aprind lumina. Silviu aprinde lumina când intră în cameră, desigur. 🙂

1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…

Am 30 de ani, facultatea energetică, inginer hidroenergetician, născut în Tg. Jiu, mutat în Bucureşti din 2001, plecat în Londra în 2009, întors în Bucureşti în 2010, plecat la Timişoara la începutul lui februarie 2012.

Am fost freelancer din 2003. Am lucrat la diferite agenţii/companii/corporaţii din 2006 (full-time). Am lucrat cam pentru toate tipurile de companii: Cocal-Cola, Pepsi, Credit Europe Bank, Danone (am lucrat pentru ei în 3 agenţii diferite…) etc.

2. Eşti un designer, adică, mai pe româneşte, desenezi site-uri şi alte treburi cu ajutorul programelor precum Photoshop… La ce vârstă ai descoperit că poţi să faci asta şi că-ţi place? Ai început cu creionul şi pensula? Sau totul a fost de la bun început şi încă este strict „virtual”, pe monitor?

Sunt designer, departe de a fi artist. Lucrez şi am lucrat în tot ce se poate: Photoshop, Illustrator, InDesign, Corel, Dreamweaver, Flash, PaintShop Pro şi în câteva softuleţe de gravură.

Îmi aduc aminte că în liceu am descoperit Photoshop-ul, undeva prin clasa a X-a, şi primii bani făcuţi au fost din „elemetele grafice” pe care le ataşam proiectelor de diploma de „junior analist programator” ale celor de la info.

Design-ul nu este şi nu va fi niciodata strict virtual. Creativitatea se face cu creionul şi hârtia. Este un proces la care încă mă chinui, iar anul acesta mă voi ocupa mai serios de desen şi mai puţin de schiţe făcute pe hârtie şi transpuse în Illustrator sau Photoshop – adică mă apuc serios de desen, e ceva ce simt că îmi lipseşte şi fiecare designer ar trebui să ştie să deseneze cu adevărat. Îţi deschide ochii şi imaginaţia mult mai mult…

3. Mult timp ţi-ai câştigat existenţa ca freelancer, nefiind angajat 24/24 la o anumită firmă… zi-mi te rog, poţi trăi în România din freelancing?

Da, se poate. Bineînteles că se poate! Trebuie să fii ordonat, open-minded, să iubeşti ce faci şi să nu renunţi.

4. Ce ai făcut în UK?

Am fost plecat cu un contract pentru un site care din câteva luni s-a transformat într-un an. Am lucrat la peste 20 de proiecte, am supervizat implemetarea, am coordonat o echipa de doi oameni şi câteva proiecte micuţe direct cu clienţii. Am învăţat stilul lor de munca, corectitudinea şi onestitatea. Ţi se acordă încredere de la început, te privesc ca pe-un profesionist şi sfatul meu este să încerci să nu dezamăgeşti… căci se va intampla doar o dată. 🙂

5. Şi totuşi, recent, ai plecat din Bucureşti spre o firmă din Timişoara ca angajat full-time. Poţi să-mi dai trei argumente pentru care mai merită în ziua de azi să fii angajat full-time, exceptând salariul, care, din câte înţeleg, nu este motivul mutării tale?

Nu am plecat către o „firmă” din Timişoara, am plecat către X3 (am cinci ani de când îmi doresc să lucrez cu ei). E o mare diferenţă pe care am simţit-o din prima zi. Gândeşte-te puţin că din toată echipa lor sunt singurul care nu are şcoala de arte în spate. E challenging” în fiecare zi!

Am plecat pentru echipa de design, pentru a lucra cu Sorin (n.r. Sorin Bechira – creative director, www.bechira.com) şi pentru linişte!

De ce în echipă? De ce full-time? Este simplu: Modul de lucru. Brainstorming, briefing, mood board, reviewuri interne, pitch-ul design-ului, implementarea, totul ca la carte.

6. Ce ai făcut în toţi aceşti ani ca să „creşti”? Domeniul în care lucrezi este într-o continuă schimbare, deci, îmi închipui că dacă nu evoluezi şi nu te adaptezi, rămâi în urmă şi numai faci treabă bună, nu? Sau, cu alte cuvinte: ce trebuie să facă un om pasionat ca să îşi „cultive pasiunea”?

Studiu. În fiecare zi. Nu glumesc.

Cărţi, articole, creion pe foaie, tutoriale, chat cu alţi designeri, ascultat sfaturi (fără ego), şters ce ai făcut, luat de la capăt, ascultat clientul, revăzut studii de caz ale unor proiecte mari … Într-un singur cuvant: studiu! Care duce, evident, către multe-multe ore de muncă.

Spre exemplu la X3, când se mai întâmplă să ai „gap-uri” (n.r. momente libere), există un task special în Basecamp care este denumit „Study and Misc”, în care raportezi ce vrei să studiezi, ce ai studiat, ce te-ar interesa etc. Asta în timpul programului de lucru. Ca să revin la întrebarea dinainte (de ce am decis să vin în Timişoara la X3): Eu nu ştiu altă agenţie de la noi care face asta. Sincer. Poate mă înşel.

7. Totodată pasiunea ta se bazează pe creativitate: culori, combinaţii de forme, chestii care să prindă la ochiul uman în acest internet supra-saturat de reclame… Ai momente când pur şi simplu simţi că n-ai inspiraţie să desenezi un nou site? Şi dacă da, ce faci că să treci peste aceste momente?

Te calmezi. Dacă te panichezi (eu o fac des), nu va ieşi nimic. Te calmezi, te apuci de citit ceva, să lucrezi pe alte proiecte „on-roll” şi îl laşi puţin. Oricum mintea ta va continua să se gândească la acel proiect şi îţi va veni inspiraţia.

La 20 de ani am plecat de acasă cu un singur scop: să reuşesc.

8. Ai fost plecat în UK şi ai planuri să părăseşti România pentru a pleca în Singapore sau Hong Kong. Nu pari a fi un iubitor al României… din păcate. Totuşi, care este secretul din spatele acestei super-abilităţi de a te muta prin lume din loc în loc şi a rămâne creativ şi pasionat? Locul nu-l face pe om? Omul face locul?

La 20 de ani am plecat de acasă cu un singur scop: să reuşesc. De atunci nu m-am uitat înapoi, nu o voi face, iar singurele legături pe care le fac sunt cu oamenii, nu cu locurile, obiectele sau propietăţile. Îmi este dor de oamenii cu care m-am întâlnit în diferitele locuri, dar asta nu mă împiedică să mă urc în tren/avion şi să îi vizitez ori de câte ori am ocazia.

În liceu mi-am dat un task (prietenii apropiaţi ştiu de el) şi nu o să mă opresc până nu îl finalizez…

9. Imaginează-ţi că ai în faţă un public de 2000 de oameni ce te admiră pentru modul în care faci ceea ce-ţi place… Dar aceşti 2000 de oameni nu împart aceaşi pasiune cu tine – ei sunt foarte diferiţi, fiecare fiind pasionat de altceva. Dă-le 4 sfaturi simple, clare, pentru a fi fericiţi, sau cel puţin la fel de fericiţi ca tine! 🙂

„Fericit” e mult spus. Vreau mereu mai mult de la mine, dacă îmi arăţi acuma un design făcut anul trecut şi îmi spui că îţi place – îţi dau cu el în cap. Îi găsesc instant 4-5 greşeli. Totuşi, ca să îţi răspund la întrebare, cele 4 sfaturi ar fi: fă ce îţi place, cum îţi place, când şi cât îţi place.

Întrebarea ta îmi aduce aminte de o discuţie avută cu o amică (doamnă mai în vârstă) în care eu îi spuneam, într-un context oarecare: „Nu e normal.”, iar ea mi-a replicat: „Defineşte-mi normalul.”. Nu am ştiut să îi răspund. Încă nu ştiu.

10. Un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?

Cred că cel după care mă ghidez este: „Success will be the best revenge.”

sursă: dribbble.com/Runceanu