Esecul este un pas important spre succes. Un pas pe care foarte mulţi nu-l pot face pentru că adesea acesta este văzut drept obstacolul suprem.
Cei mai mulţi învătăm această lecţie când suntem mici, dar o uităm când îmbătrânim. Majoritatea am învăţat să mergem pe bicicletă la o vârstă fragedă. Mai ştiţi momentul când vi s-au dat jos roţile ajutătoare? N-a fost un moment de demoralizare totală? A fost parcă asemenea unui eşec, nu? Până să vi se dea jos acele roţi „ştiaţi” să mergeţi pe bicicletă iar apoi brusc n-aţi mai putut.
Părinţii au continuat să ne încurajeze chiar şi când ne-au văzut căzând cu bicicleta în repetate rânduri. Veneau în spate şi ţineau de şa. Alergau în spatele nostru şi ţipau „Aşa, aşa, ţine-ţi echilibrul!„. Deşi eram plini de vânătăi şi lovituri de la căzături am continuat să încercăm să pedalăm entuziasmaţi. Unora ne era frică să mai încercăm. Eşecul era în faţa noastră. Dar părinţii insistau şi ne încurajau. Aşa e?
Într-un final am reuşit. Am atins succesul şi acum putem pedala (unii dintre noi chiar fără să ţinem ghidonul).
Cum am reuşit noi să facem asta? Au fost acolo câţiva factori care ne-au ajutat: am repetat, am perseverat, am fost entuziasmaţi, încurajaţi şi nu în ultimul rând ştiam unde ne dorim să ajungem.
Nu există o reţetă a „succesului fără eşec” presupun. Oricine se poate lovi de un eşec sau mai multe în drumul său spre ceea ce-şi doreşte să atingă. Cel mai important lucru este să ştim să trecem peste eşec – să avem atitudinea corectă. Să încercăm iar şi iar să ne atingem targetul.
Michael Jordan spune într-o reclamă Nike:
I’ve missed more than 9000 shots in my career. I’ve lost almost 300 games. 26 times I’ve been trusted to take the game winning shot and missed. I’ve failed over and over and over again in my life. And that is why I succeed.
3 răspunsuri