Singuratic sau singur?

Vorbeam cu o prietenă zilele trecute legat de relaţia ei, aşa cum mai vorbim, periodic. Acum trei săptămâni ii spusesem că se complace în relaţie, că e nefericită şi că doar işi spune că e fericită; găsea tot felul de motive pentru care relaţia ei arăta bine şi nu rău. Acum o săptămână, adică la mai bine de peste 3 săptămâni de la discuţie, timp în care a stat departe de prietenul ei, a descoperit că, defapt, s-a plictisit de el, că e tristă şi ca se simte singură.

– „Acum, cu el, eşti mult mai singură decât ai fi fără el”.

– „Da, asta aşa e”.

Din punctul meu de vedere, multe relaţii sunt caracterizate de astfel de toleranţă. Toleranţa de a comunica doar despre lucruri care nu-l deranjează pe celălalt. Toleranţa de a nu mai avea gesturi unul faţă de altul. Toleranţa este confundată, deseori, cu comunicarea. A fi doar tolerant într-o relaţie înseamnă a fi singur.

Singuratatea nu ar trebui sa fie definită de lipsa cuiva de lângă tine, ci ca pe un moment în care să te cunoşti mai bine pe tine.

„You don’t miss the other, you meet yourself”, Osho

Frica de singurătate te face doar sa pierzi timp, oportunităţi de a cunoaste persoane noi, persoane care ţi-ar putea face viaţa mai frumoasă. Te mulţumeşti doar a sta cu cineva, fără a simţi neapărat ceva special pentru acea persoană, stai cu ea doar ca să nu stai singur. Frica de singuratate este dăunatoare. Eu am un oarece principiu: „Mai bine pun punct lucrurilor pe care le iubesc cu 5 minute mai devreme, decat mai tarziu”. Nu ai cum să ştii momentul, dar poţi să faci cum simţi. Trebuie să fii conştient de singurătatea ta şi să o accepţi. Dacă nu o vei accepta, te vei trezi că umbli cu persoane care nu te definesc, că ai un anturaj total nepotrivit, lucru care va duce la o şi mai mare cădere in prăpastie; iţi vei pierde atât încrederea în ceilalţi cât şi încrederea în tine. Poţi sa înveţi să trăieşti cu singuratatea. Poţi să faci diferenţa dintre singur si singuratic. A fi singur, înseamnă a simţi lipsa celuilalt. A fi singuratic înseamnă a te accepta pe tine. A fi singur înseamnă a fi cu nimeni. A fi singuratic înseamnă a fi cu tine. Aceasta este şi frumuseţea, spunea Osho. În tăcere, eşti doar tu cu tine.

Povestire, Osho

Este bine cunoscut faptul că, din punct de vedere psihologic, dacă un individ este lăsat singur în pustiu, după 7 zile el începe să vorbească, uşor, şoptit, singur. Pentru 7 zile el vorbeşte în sinea lui, dar apoi devinind deja prea mult – lucrurile încep să îi iasă din minte cu ajutorul cuvintelor- începe să-şi şoptească.

După 14 zile el poate fi auzit clar.

După 21 de zile deja nu îl mai interesează de ceilalţi, o ia razna; acum vorbeşte cu pereţii, stâncile – „Salut, ce faci?”-. Acest comportament s-ar regăsi la toate persoanele, mai devreme sau mai târziu. Individul încearcă să găsească, să stabilească un fel de relaţie. Dacă nu o poate găsi în realitate atunci el va crea o iluzie, va halucina.

După 30 de zile, are loc o schimbare dramatică: această relaţia nu va mai veni doar din partea individului ci şi din partea stâncii. Va întreba „Salut, ce faci?”, apoi se va duce în dreptul peretelui şi va răspunde cu o altă voce „Bine, mă descurc. Tu ce faci?”. Acesta este momentul în care individul şi-a creat o lume a lui, în care nu mai este singuratic. Niciun nebun nu este singuratic. Eşti nebun sau nu. Dacă nu ştii ce înseamnă a fi singuratic, este ceva nebunie în tine.

A fi singur este dependenţă, a fi singuratic este independenţă pură.