Cred că majoritatea a auzit de zicala „ Când viața îți dă lămâi, fă limonadă!”. Nu voi începe aici nici a contesta aceasta nici a o explica, ci vreau sa pun în lumină un aspect pe care sunt convinsă că toți l-ați întâlnit.
Ce faci când ai stors lămâile cât ai putut și nu iese limonada?
Spui că viața este rea. Că cineva acolo sus pune năpasta pe tine. Viața nu este rea și nu este bună. Ea doar este. Evenimentele în sine nu au o valoare de bun sau rău decât înauntrul tău. M-aș bucura dacă de mâine toți ar înțelege asta și nu ar mai suferii atât, dar sunt foarte conștientă că e o stare foarte greu de atins…
Bun, atunci ce facem când suntem supărați că nici o acțiune a noastră nu schimbă situația?
NIMIC!… Da. Nimic!
Un copil nu învață să meargă fără să cadă. La fel și noi. Nu vom crește și nu vom atinge țeluri înalte fără să cădem, fără acele momente în care viața este „rea”. Dacă esti foarte sincer cu tine și te uiți înapoi vei găsi cel puțin un astfel de moment în care viața ți-a dat lămâi și după două zile, o lună, un an, trei, ai primit limonada… Situația fie s-a tranformat în ceva mai bun fie te-a transformat într-o persoană mai puternică!
Deci, pe viitor, fără supărare și cu încredere că limonada vine!
2 răspunsuri
Mi-a luat mult sa inteleg ca insuccesul face parte din viata si ca esecul e o cale spre success
O sa imi ia ceva timp sa imbratisez astfel de mod de a trai caci eu eram genul care NU accepta ESECUL
Da e foarte greu de atins o asa „viziune”
Cand Dumnezeu iti da lamai, gaseste-ti un alt Dumnezeu!