Ți-ai dorit vreodată să-ți poți controla emoțiile și să fii încrezător în situațiile unde ai nevoie? Sau poate să simți alte emoții, care te-ar ajuta în anumite contexte?
Ei bine… se poate să declanșlezi în tine emoții la comandă, iar astăzi îți spun cum poți face asta prin ancore.
Ancorarea este un mecanism prin care un stimul (intern sau extern) declanșează o stare, reacție, acțiune. Faci asta inconștient în fiecare zi.
De exemplu: ai pățit să asculți o melodie și automat să-ți amintești de o anumită persoană sau situație? Asta e o ancoră auditivă, care s-a format deoarece ai trăit emoții puternice în acel moment sau cu acea persoană.
Alte exemple de ancore pe care le ai sunt mirosul de portocale, anumite atingeri care îți declanșează senzații și chiar emoții, o privire, un anumit ton al vocii etc.
Multe cuvinte devin ancore pentru că se asociază cu experiența ta și modul în care ți-o reprezinți mental.
Poți avea și ancore gustative sau olfactive, când anumite mirosuri îți amintesc de o perioadă, sau gustul unei prăjituri te duce cu gândul în copilărie.
Problema cu ancorele inconștiente e că îți pot aduce stări și reacții nedorite. Poate ai pățit să porți o anumită bluză și în acea zi să ți se întâmple ceva neplăcut. Apoi, de fiecare dată când vezi bluza aia, te indispui.
Imaginează-ți la o înmormântare, când ești supărat, cum toți oamenii pun mâna pe umărul tău și-ți spun Îmi pare rău. Apoi, după o perioadă, ești la o petrecere și vine un prieten să te salute și-ți atinge colegial umărul. Ce crezi că se întâmplă?
Practic, o ancoră este o stare, reacție sau amintire, declanșata de un stimul (ceea ce vezi, auzi, simți, miroși sau guști).
Pentru a conștientiza ce fel de anocore ai, ia o foaie și un pix și notează ancorele vizuale, auditive, kinestezice și te poți gândi chiar și la anumite mirosuri sau gusturi care îți trezesc amintiri. Pentru fiecare categorie scrie-le atât pe cele pozitive, cât și pe cele negative.
* La locul de muncă – Gândește-te cum reacționezi când vezi sau auzi ceva la locul de muncă. Dacă îți vin în minte și ancore kinestezice sau olfactive (mirosul din birou) notează-le.
* În locuința ta – de exemplu, vezi un obiect din sufragerie și-ți aduci aminte de bunica ta.
* Ancore în ceea ce privește culorile. De exemplu, ce-ți vine în minte când vezi culoarea albastră?
* Limbajul corporal sau mimica altor oameni – Ce reacții îți stârnesc anumite gesturi?
* Muzică – Care sunt melodiile care te duc la amintiri frumoase sau neplăcute? Ce stări îți trezesc?
Gândește-te la mai multe situații din viața ta, unde reacționezi automat, doar pentru că ai văzut, auzit ceva.
Cum să te ancorezi singur pentru a experimenta emoțiile pe care le vrei?
Gândește-te la o emoție ce vrei să o experimentezi. De exemplu: încredere în sine.
Pasul 1: Amintește-ți un moment din trecut când ai simțit că ai încredere în tine (sau orice alt sentiment ai ales).
Pasul 2: Amintește-ți în detaliu acea experiență, fii atent la cum era postura corpului tău, cum vorbeai, cum te mișcai, cum anume simțeai emoția aia și unde?
Pasul 3: Intră în filmul tău. Adică retrăiește acea emoție ca și când s-ar întâmpla chiar acum. Privești prin proprii tăi ochi, auzi prin propriile tale urechi și simți cu toată ființa ta acel sentiment.
Pasul 4: Când simți intens emoția aleasă de tine, fă un gest ca să o ancorezi (de exemplu, strângi pumnul sau îți strângi lobul urechii. Aici poți fi creativ și să alegi chiar și o ancoră vizuală. De exemplu, un cartonaș verde. Iar când emoția este la maxim, privești cartonașul.
ATENȚIE! E foarte important ca emoția să fie intensă. Vei ancora exact ce simți și la acea intensitate.
Pasul 5: Imaginează-te în viitor, folosind acea emoție într-o anumită situație. Când crezi că s-ar putea să ai nevoie de ea? Cum vei acționa acum?
Pasul 6: Repetă tabla înmulțirii cu 4, apoi repetă doar gestul ales de tine. Dacă ancora a reușit, simpla repetare a gestului, îți va declanșa starea dorită.
Dacă nu ești mulțumit de intensitate, poți repeta pașii, până când îți place rezultatul.
Apoi dacă, de exemplu, ai ales să ancorezi încrederea în sine, când vei avea nevoie de ea, faci gestul respectiv și vei avea starea „dorită” – starea în care ai încredere în tine.
Un pont bonus: Folosește ce ai învățat astăzi și atunci când trăiești stări pozitive. De exemplu, când râzi cu poftă și ai o stare de bine, ancorează-te repede ca să folosești emoția mai târziu. Apoi, când trăiești ceva neplăcut, fii atent la lucrurile din jurul tău și fii conștient ce asociații faci, pentru a nu te sabota mai târziu.
Spune-mi în comentariile de mai jos ce ancore ai deja, ce ai ales să folosești acum și cum a funcționat exercițiul.
Succes!
11 răspunsuri
Nu prea imi trezesc amintiri placute / neplacute anumite chestii, obiecte, culori, doar oamenii imi poarta ancora….
nu prea ma convingeti asa usor cu articolul asta si stii de ce ,fiindca trebuie sa-ti amintesti doar lucrurile bune, frumoase, si placute,,,iar cele rele sa le uiti repede,…toate bune
Stefania,si lucrurile rele ne pot invata ceva. si ne sunt utile. Ideea este sa nu ne saboteze. De exemplu, daca de fiecare data cand vad un anumit obiect am o stare de nervozitate, poate ar fi util sa-mi dau seama de ce si sa schimb asta.
Am mai citit si eu despre ancorare. Eu am incercat increderea in sine. Atunci cand aveam nevoie sa am incredere in mine strangeam pumnul drept. A mers o perioada, dar apoi mi-am dat seama ca nu am nevoie de asta. Pur si simplu am inceput sa am incredere in mine oricand,
Natalia, Felicitari!
S-ar putea să fie adevărată chestia asta cu „ancorele” şi să aiba o acţiune foarte largă… odată, când eram la liceu trebuia să dăm un test iar eu nu îmi învăţasem, aşa că în pauza dinaintea testului am citit rapid ultimele lecţii jucându-mă în acelaşi timp cu un şurub de la masă. În timpul testului de câte ori atingeam şurubul îmi aminteam foarte bine ceea ce citisem în pauză şi am rezolvat corect testul (profesorul acrezut că eu copiez, dar nu a găsit vreo dovadă). Am mai îcercat şi cu alte ocazii dar nu am mai reuşit cu acelaşi succes…Am mai experimentat inconştient aceste „ancore” când am jucat niste jocuri acăror acţiune am trăit-o foarte intens şi având în cmeră o atmosfera plăcută caldă si parfumată. Cu alte ocazii de câte ori simţeam acel parfum sau acea atmosferă îmi aduceam aminte de acţiunea jocului, dar în timp legătura aceasta a devenit tot mai slabă şi mai puţin intensă.
Alex, da, astea sunt ancore. Pentru a-si pastra intensitatea trebuie folosite mai des. Ancore inconstiente oricum avem multe. Pana si culoarea verde a semaforului este o ancora 🙂
f i nteresant articolul, nu am facut-o inca , dar am sa iau o artie si un creion sa urmez pas cu pas ceea ce e scris, eu stiu asa ca e nevoie cateodata sa sinti pe cineva alaturi , sa ti dea .. un ceva … un stimul, o sigurantza ca in moemntul ala faci bine ceea ce faci, ca si o confirmare ,
am si eu culori pe care le asociez cu anumite mmomente ale vietii,, anumite melodii , de exemplu cand simt ca ceva imi scartie si nu e tocmai ok in viata me ascult pe pittis, are o melodie faina cu „sfarsitul nu-i aici” o ascult si imediat ma remontez
frumos articol si ar fi bn sa nu trecem peste el fara sa ne si ramana ceva
Sigur că da : există ancore naturale, culturale/ intelectuale, poetice/metaforice,…sexuale. Şi , de ce nu, ANCORA MOTIVONTI.
Însă, recunosc, mi-ar place să fie şi o ANCORĂ POET COSTEL ZĂGAN!
Cu PRIETENIE,,
Costel Zăgan
Folosesc metoda ancorarii de mai bine de 6 luni si mi-a schimbat modul in care reactionez la mediu. Pot sa fiu productiv oricand, mi-am depasit frica mea veche de ani de a vorbi cu oameni cu statut inalt si multe altele. Un articol foarte bine scris si practic. Felicitari!
Multumesc Alex. Felicitari si tie pentru rezultatele obtinute.