Când suntem mici suntem curioși. Avem o lume întreagă de descoperit, lucruri de aflat, experiențe de trăit. Observi câte întrebări pune un copil? E normal, nu știe nimic și vrea să cunoască ce se întâmplă în jurul lui. Însă, copilul crește și devine inhibat. Părinții îi spun să tacă din gură, colegii de la școală râd de el pentru că nu știe un lucru banal, iar profesorul nu se obosește să explice de două ori și îl blamează că nu e în stare să înțeleagă.
Astfel copilul încetează să mai întrebe. Nu vrea să pară că nu știe sau că e ignorant. Nu ți s-a întâmplat ca cei din jur să vorbească pe un subiect necunoscut, iar tu să dai aprobator din cap. Nici măcar nu ai încercat să cauți informații despre tema discutată când ai rămas singur.
O data cu teama de a întreba, s-a instalat și aroganța atotcunoasterii. Nu avem nevoie să știm mai multe pentru că ce știm deja ne este oricum de folos. Poate vom învăța când vom avea nevoie sau accidental din ce mai facem zi de zi. Terminăm școala și nu considerăm necesar să continuăm studiul, pentru că 15, 16 sau poate mai mulți ani au fost de ajuns. Unii dintre noi ne consolăm cu o carte de beletristică și o emisiune de pe Discovery, care e mai mult reality show, dar adevărul e că renunțăm la învățat în detrimentul entertainmentului.
Mă întreb unde ne-a dispărut curiozitatea? Nu vorbesc doar de a ne dezvolta, de a fi mai buni, mai inteligenți, de a ne păstra mintea alertă, nici chiar de a ne crește salariul sau a fi promovați, deși toate acestea sunt argument valide pro învățării. Ne-a dispărut dorința descoperirii lumii din jurul nostru sau suntem săturați de informație, pe care oricum nu o asimilăm?
Cred, sincer, că nu te poți dezvolta personal sau profesional, dacă te oprești din învățat. Subiectul acesta imi aduce aminte de o povestire (nu mai știu în ce carte am citit-o, dar dacă o recunoașteți vă rog să îmi spuneți):
Un broker de la Bursă mai înaintat în vârstă se întâlnește cu un tânăr care tocmai debutase în branșă. Seniorul îl întreabă cu ce se ocupă și îl roagă să îi povestească mai multe despre domeniul său de activitate. După ce se despart, cel în vârstă este întrebat de ce a stat să asculte toate poveștile tânărului, când el avea atât de multă experiență. Răspunsul său a fost: “Nu am cum să știu de la cine pot afla ceva nou.”
Să fii curios, ca multe lucruri în viață, este o alegere, nu trebuie să vină natural. Cel puțin la început. Cercetează, interesează-te, vorbește cu oamenii și pune multe întrebări. Ascultă mai mult decât să vorbești, mai ales când e vorba de domeniul tău de activitate sau altul în care vrei să te dezvolți, indiferent dacă au trecut un an sau zece.
Așa cum se spune că nu poți face același lucru continuu și să te aștepți la rezultate diferite, nu poți crește dacă te folosești doar de cunoștințele pe care le-ai acumulat până acum. Iar evoluția personală înseamnă să îți pui permanent întrebări și să nu te mulțumești niciodată cu răspunsurile pe care le ai deja.
Citește mai multe articol scrise de Monica pe blogul ei: http://www.incepanddeazi.ro/
