De ceva vreme mă tot confrunt cu probleme, multe probleme. Poate că am ajuns în acel punct în care trebuie să îmi dau examenul vieţii pentru a mă putea considera OM din toate punctele de vedere. Ei bine, viaţa mă încearcă pe toate fronturile pe care le cunoaşte, şi ştim cu toţii că le cam cunoaşte pe majoritatea. Dar nu vreau să scriu articolul acesta ca să mă plâng pentru că nu îmi stă în fire.
Ce iubesc enorm la perioada asta grea, cu care mai devreme sau mai târziu ne confruntăm cu toţii, este faptul că ne face într-adevăr să vedem că lucrurile mici şi simple sunt cele mai importante şi că de fapt cele mai importante pe lumea asta nu sunt lucruri. Cred că am şi postat la un moment dat un citat asemănător, însă până acum nu cred că am simţit niciodată esenţa lui atât de puternică.
Iată, aşadar, povestea mea.
Zi de marţi, 4 mai, nu chiar 13 ca să nu fim chiar atât de cârcotaşi. Până spre seară, ziua a trecut fără vreo întâmplare fericită sau mai nefericită faţă de tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă. Pe la ora 20.00 ies iarăşi cu al nostru căţeluş afară, în spatele blocului, unde dau, ca de fiecare dată, peste gaşca veselă de copii cu vârste între 7 şi 11 ani. De data asta erau toţi strânşi la geamul de la parter al Găbiţei, o domnişoară tare simpatică şi frumoasă care astăzi a ales să nu iasă din casă. Am rămas şi eu pe lângă ei pentru că majoritatea îl iubesc pe Ic (căţeluşul vesel). Îi auzeam cum povesteau despre lucrarea „aia importantă şi grea” pe care au dat-o astăzi la Limba şi Literatura Română, despre nişte seriale, despre nişte brăţări colorate când, dintr-o dată o aud pe Gabi strigând insistent la mine. Mă uit la ea, o întreb dacă s-a întâmplat ceva iar ea îmi spune aşa: ”Bianca, Bianca! Ţi-a spus vreodată cineva că eşti foarte frumoasă aşa ca acum, fără machiaj?”
Eh…cum să nu ţi se înmoaie inima şi să nu te umpli de fericire la asemea vorbe venite mai ales din partea unei copile de 9 ani? Cum să nu te umpli instant de energie şi să te ridici de acolo de jos, de unde te afli, să te scuturi de praf şi să îţi repeţi că eşti capabil şi eşti în stare să duci la bun sfârşit tot ceea ce îţi doreşti!
Poate cel mai bun mesaj motivaţional pe care l-am primit în ultima perioadă!
Apreciază, aşadar, puţin mai mult toţi oamenii din jurul tău care merită, oferă zâmbete şi vorbe bune până la epuizare, pentru că aceste lucruri pot salva un caracter aflat pe muchie de cuţit.
Un răspuns
iti multumesc!