Pe bune, “Actions speak louder than words!”…

Actions speak louder than words! Şi acum o să sară gurile rele să-mi spună că vorbesc romgleză! Jur că m-am străduit să găsesc o traducere decentă în română a acestui proverb englezesc şi n-am reuşit.

“Actions speak louder than words” înseamnă, într-o traducere neavizată de niciun profesor, “acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele”. Sună ciudat, aşa e?

Ceea ce încerc să spun este că în jurul nostru există nişte oameni pe care noi îi numim exageraţi. Toţi îi cunoaştem, toţi i-am văzut, toţi trebuie să-i suportăm şi să-i ascultăm uneori … Ei sunt genul de oameni care nu se pot abţine din exagerări. Dacă se vor duce la pescuit îţi vor povesti că au prins peşti de 3 metri… când de fapt cel mai mare peşte prins avea jumătate de metru. Sună cunoscută situaţia?

Ei, pentru aceşti oameni vorbele-s sfânte. Aceşti oameni simt o nevoie de exagerare. Ei nici nu conştientizează faptul că exagerează vreodată, deşi o fac constant. Şi noi ştim asta… Dar degeaba le atragem atenţia, ei nu-şi vor da seama că fac ceva greşit.

Acţiuni sau vorbe-n vânt?

Din păcate pentru o foarte mare parte a oamenilor din jurul meu cuvintele, fie scrise sau vorbite, sunt mai relevante decât o acţiune.

Nu-i ciudată că pentru a ne angaja undeva ne povestim toată viaţa cu nişte cuvinte? Da, da, punem nişte cuvinte într-un CV, spunem că avem diplome şi… lumea ne crede! Avem şi câteva acte falsificate şi gata, e de ajuns, nu?

Nu spune lumii ceea ce ştii să faci, fă-o şi gata.
– Riccardo Oda

Eu las acţiunile mele să mă caracterizeze…

La naiba cu vorbele! Eu nu am un CV şi nu o să am niciodată. Nu vreau să-mi povestesc viaţa, nu vreau să mă laud cu şcolile terminate sau cursurile de gătit făcute în timpul liber! Eu prefer să vin cu o prăjitură făcută de mine la un “interviu”. Dacă angajatorului i se pare că-i o prăjitură gustoasă atunci eu zic că-i de ajuns ca să fiu angajat.

Aşa-i că cei care chiar ştiu să facă ceva bine preferă să demonstreze decât să vină cu sute de foi care le atestă calităţile?

Sunt sigur că din rândurile de mai sus mulţi n-au înţeles nimic, unii au înţeles foarte puţin iar alţi şi-au zis în gând: “Da, deci chiar sunt bun în ceea ce fac!“.

Pe scurt: Ciocul mic şi joc de glezne! – aşa spunea profesorul meu de sport din generală. Şi avea mare dreptate. Lasă vorbele şi cuvintele pentru cei care nu au calităţi. Tu pune mâna şi arată celor din jur ce ştii să faci. În ziua de azi angajatorii nu mai caută CV-uri, ci caută rezultate.