Atunci când nimic nu e sigur…

M-am temut întotdeauna de schimbări. Credeam că tot universul meu s-ar prăbuşi dacă ceva din ceea ce ştiu s-ar schimba. Cu toate astea, simţeam că momentul în care totul va lua drumul altei poveşti e aproape; era ca şi cum aş fi adulmecat de departe o nouă savoare, ce avea să mă găsească.

Atunci când m-am simţit paralizată de frica de a lua o decizie ce simţeam că are să-mi schimbe pentru totdeauna felul de a fi, m-am întrebat, simplu, ce aş alege dacă nu ar trebui să mă gândesc la ce va fi după. Şi, în ciuda faptului că toate alarmele dinlăuntrul meu ţipau“Nu poţi face asta, este imposibil!”, a fost nevoie doar de un pas pentru ca totul să fie… perfect realizabil.

Acum un an şi jumătate, stăteam faţă în faţă cu o oportunitate ce nu avea să mai apară şi a doua oară : o bursă de practică în străinătate, timp de trei luni. Ştiam că e ultima mea şansă de a-mi împlini un vis mai vechi, însă, la fel ca şi până în atunci, aveam aceeaşi scuză cu “nu este încă momentul potrivit”.

Îmi amintesc seara în care o prietenă, ştiindu-mi povestea, m-a întrebat: “Ce ai face dacă totul ar fi posibil?”. I-am răspuns că aş pleca, desigur. Şi atunci, am ştiut ce îmi doresc cu adevărat. Mi-am dat demisia de la locul de muncă şi am plecat. A fost un act de nebunie pură, însă era o decizie pe care mi-am asumat-o în totalitate. În cele trei luni, am trăit cât pentru o viaţă întreagă. Iar când m-am întors, mi-am reprimit vechiul job. Aşadar, am avut totul. Şi a fost nevoie de atât de puţin pentru asta…

Apoi, am luat pe rând fiecare temere şi am transformat-o în vis împlinit. Şi, crede-mă, pentru fiecare secundă de teamă, am trăit mii de clipe de bucurie. Am descoperit că propria-mi minte mă trădase, implantându-mi frica de trăi.

În acest moment, trăiesc Schimbarea. O savurez cu nesaţ, ştiind că, din tot Universul, Aici e locul perfect unde să fiu. Îmbrăţişez tot ce mi se oferă şi dau înapoi lumii bucuria mea de a trăi.

În adâncul sufletului, fiecare dintre noi ştie, încă de dinainte, ce îşi doreşte cu adevărat. Tu ce decizie ai lua acum, când ştii că totul este posibil?