Ultima întâlnire Miercuri seara, Motivonti mi-a dat ideea de a scrie aici ideile principale și concluziile care se desprind în urma discuțiilor. De câteva luni, de când în fiecare miercuri au loc întâlnirile comunității, mi-am dat seama că ideile participanților care se desprind din experiența lor nemijlocită, nefiltrată prin prisma teoriilor, cursurilor și cărților, sunt foarte valoroase prin însăși autenticitatea lor.
Miercurea trecută s-a discutat despre autoritate și s-au desprins următoarele:
La întrebarea “Pentru tine cine sau ce este autoritatea?” s-au obținut răspunsuri din cele mai diverse:
- Autoritatea sunt eu sau subconștientul meu
- Autoritatea este șeful
- Autoritatea este poliția
- Autoritatea sunt părinții/profesorii
- Autoritatea este acea persoană care în mod real a dovedit că are calități, cunoștințe, abilități care o recomandă ca specialist într-un anumit domeniu.
- Autoritatea sunt legile/regulamentele.
Autoritatea se obține:
- Prin nesupunerea față de ceilalți – atunci când autoritatea sunt eu.
- Prin numirea într-o funcție. Deținerea unei anumite funcții îi conferă persoanei autoritate iar ceilalți se supun – atunci când autoritatea este șeful, poliția, profesorul etc.
- Prin investire – după ce constat anumite calități, atribute, abilități, eu investesc pe celălalt cu autoritate într-un anumit domeniu, pe o perioadă determinată de timp. Eu sunt cel care investește cu autoritate o altă persoană și pentru că eu fac acest lucru, din start îi acord încredere și respect.
Mă raportez la autoritate într-un anumit fel din care decurge tipul autorității:
- Cu/de teama de a nu-mi pierde jobul/libertatea, alte beneficii – am de-a face cu o autoritate dominatoare – mă supun fără să comentez, ca să nu-mi fie rău.
- Cu încredere, de unde decurge și respectul – am de-a face cu o autoritate protectoare căreia îi dau ascultare pentru că îmi garantează securitatea, starea de bine.
Ce am observat eu:
- Că autoritatea este asociată și confundată cu autoritaritatea – credința că autoritatea se impune prin forță, teamă și implică supunere necondiționată, cine deține autoritatea este musai o persoană autoritară/dominatoare.
- Autoritatea văzută ca investirea de către mine a unei alte persoane cu încredere și respect de unde decurge ascultarea mea, a fost o adevărată surpriză pentru participanții la discuții.
- Identificarea autorității cu regulile/legile este o idee nouă, chiar dacă majoritatea oamenilor disting în mod clar între lege și reprezentantul legal.
Aducerea regulilor/legilor în discuție a generat alte discuții:
- Pe de o parte s-a susținut că nu avem nevoie de legi/reguli pentru că, apriori fiecare individ, dacă-și urmează adevărul propriu, știe ce are de făcut.
- Pe de altă parte, că regulile/legile sunt necesare pentru că delimitează cadre și comportamente dezirabile, în acord cu marea majoritate a populației, care mare majoritate nu știe ce are de făcut în orice situație în așa fel încât să nu-și facă rău sieși sau celor din jur.
- Admițând că regulile/legile sunt autoritatea, oamenilor le este mult mai ușor să accepte și să aibă încredere atunci când reprezentanții/garanții legali ai autorității sunt modele de etică și moralitate demne de urmat. Altfel spus, polițiști, profesori, medici, preoți corupți și care nu respectă legea fac ca oamenii să se simtă îndreptățiți la rândul lor să eludeze legea.
Mie mi-a plăcut mult de tot cum a decurs discuția despre autoritate, am găsit multe idei interesante care m-au provocat la introspecție câteva zile după întâlnire. Revin asupra valorii acestor întâlniri dată de autenticitatea împărtășirii experiențelor proprii, împărtășire care pentru mine este cu mult superioară citatelor din orice tratat.
Întâlnirile comunității se desfășoară în fiecare miercuri de la ora 18.30, la Santhe Fitoceainărie (București, Lipscani nr. 104) și sub denumirea generică Miercuri seara, Motivonti! abordăm săptămânal teme de interes pentru participanți. Pentru a afla tema săptămânii și pentru înscrieri vă sugerez să vă abonați la newsletter-ul Motivonti.