Românii spun că bunătatea e o limbă pe care o înțeleg și surzii și cei lipsiți de minte. Cât de frumos… Mark Twain spunea, de fapt, că bunătatea este o limbă pe care surdul o poate auzi şi orbul o poate vedea.
În fine, ce contează asta? Important este că bunătatea ne este dăruită din belșug, chiar dacă nu avem toate simțurile dezvoltate.
Mi-aduc aminte că în copilărie mă atrăgeau oamenii zâmbitori și care-mi acordau atenție, chiar și printr-un zâmbet. Și acum e la fel, doar c-am învățat între timp să judec, doar pentru ca mai târziu să nu mai judec acțiunile semenilor mei. Ei, bine, acum declar public că toți oamenii sunt buni.
De curând, am citit că toți oamenii sunt buni, unii buni la ceva, restul buni de nimic. E totuși o glumă. Știu că bunătatea e acolo, bine înfiptă în inimă și că doar așteaptă să fie folosită.
Aduce ea, oare, fericirea? Da, cu siguranță că aduce! Este fericirea de a putea fi de folos, de a întinde mâna acolo unde e nevoie, fericirea de a lăsa în urma ta zâmbete și stare de bine.
Dar cum poţi şti că ești bun? Păi, asta e mai simplu. Eşti bun atunci când ai ocazia să fii rău, dar nu ești.
Hai să facem un exercițiu foarte simplu și la îndemână: renunțați pentru o zi la smartphone (știu, acolo se petrec lucruri interesante), ridicați ochii din ecran și priviți în jurul vostru: iată cum apar ocaziile de a fi bun. În mijlocul de transport, în trafic, la școală, acasă, în familie, în parc, în natură și completați voi cum.
Bunătatea alungă ignoranța și indiferența. Bunătatea aduce cu ea fericirea. Și cine nu-și dorește să vadă mereu doar oameni veseli, zâmbitori, atenţi și la nevoile celorlalți? Ea vine direct din inimă și se impregnează în celule, în sânge, în tot corpul. Apoi, această bunătate se vede pe față.
Ne dăm seama de omul bun și la telefon, chiar de nu l-am văzut vreodată. Se simte din voce bunătatea lui, tonul vocii, atenția cu care te ascultă și zâmbetul transmis de la distanţă.
Apoi, tu rămâi cu starea de bine, ceea te face să zâmbești și tu, chiar dacă nu știi de ce. Nici nu mai contează.
O fi greu să fii bun?
Hai să vedem: când ai fost bun ultima oară?
Cât de des îți folosești bunătatea?
Nu uita că arta de a trăi are un mare capitol: bunătatea.
Un text de Anda Matzota
