Ce înțelegem din acești adolescenți?
Impertinenți.
Cu ochii permanent în telefon.
Pândiți de pericolul etnobotanicelor.
Individualiști având ca repere fotbaliști sau fotomodele.
Tulburați de hormoni.
Așa îi vedem pe copiii noștri care își caută un drum în viață. Părinți, profesori, jurnaliști și autorități sunt cu toții de acord : așa arată adolescenții.
I-am cunoscut pe acești tineri cu ocazia unui proiect UnTeatru. Așa am avut ocazia să fac mai multe sesiuni de sociodramă cu elevi de liceu din patru orașe. Am numit acest proiect “Alegeri”.
Metoda sociodramatică mi-a permis să descopăr că grupul reflectă la nivel micro societatea din care face parte.
Stereotipul spune așa: preocupările adolescenților sunt unilaterale. Nu-i interesează decât relația cu sexul opus, tensiunile interioare sau conflictul dintre generații. Dar am descoperit cu totul altceva.
Am format cinci grupuri care și-au ales fiecare câte o tema. Niciun grup nu cunoștea temele celorlalte. Cele patru grupuri au abordat următoarele teme :
1. Armonia interioară:
2. Superficialitatea din școli, rigiditatea relațiilor, nevoia de mentori și modele autentice
(vezi afișul de pe perete)
3. Integrarea europeană, problema absorbției fondurilor europene și a corupției la nivel înalt
Car și fur pentru o lume mai bună! (Carrefour)
4. Corporatizare și poluare
Cum ne responsabilizăm față de mediu și ce facem cu grupurile de inițiativă.
Soluția solidarității
Acești adolescenți sunt convinși că actionând împreună pentru a-și apăra valorile pot creea o alternativă la indiferența și negarea cu care se confruntă.
Imaginea o infățișează pe Petruța, liderul unui grup care militează pentru o cauză în care crede. În spate sunt mobilizați colegii ei. “Împreună putem schimba lumea!”
5. Ființa înainte de toate: Unde ne este umanitatea?
Atitudinea față de un cerșetor: îl ignor, îl fotografiez, îi dau ceva. Putem avea o reacție care să facă o diferență semnificativă? Care este aceasta?
Ce am văzut, de fapt: adolescenți lucizi care sunt prea puțin ascultați. Societatea nu le oferă repere pentru a-și canaliza energia creativă.
Acești adolescenți sunt obișnuiți să fie percepuți în clișee. Se consideră neînțeleși și ajung să se teamă să exprime ceea ce percep.
Sunt adulți în devenire aflați la mare distanță de profesorii lor. Aceștia sunt depășiți și nu au soluții pentru provocările tinerei generații. În discuțiile informale cu profesorii aceștia și-au manifestat surpriza. Reacția lor a fost : “Pot fi acești copii în stare de așa ceva? Greu de crezut!”
Conflict între generații? E timpul să ne întrebăm dacă salturile tehnologice actuale nu produc cumva o mutație spirituală profundă.
Cinci teme care așteaptă răspunsuri din partea sistemelor noastre de formare. Vom reuși noi, adulții, să ne adaptăm și să ne ridicăm la înălțimea lucidității copiilor noștri?
Psih. Manuela Tiron
Psihoterapeut specialist – Psihodrama clasica
Formare in Sociodrama
