Nu vreau să creez panică, dar, acum un an de zile eram bombardaţi cu ştiri de genul: „Decembrie 2012, sfârşitul Lumii!„. Au apărut filme, documentare, chestii…
Totul părea super credibil.
Şi acum un an de zile decembrie 2012 părea atât de departe.
Chiar mă gândeam că dacă e să fie pe bune treaba cu sfârştiul Lumii, am timp destul pân’ atunci să fac multe lucruri pe care vreau să le fac înainte să mor…
Da’ de unde. Timpul a trecut. 2012 nu mai este, pe jumătate… iar decembrie vine cu paşi repezi. Între timp ştirile au dispărut, zvonurile nu se mai aud, documentarele nu se mai difuzează.
Acum, dacă chiar se va întâmpla ceva înainte de Crăciun probabil nu vom ştii niciodată. Rămâne de văzut.
Dar nu despre sfârşitul Lumii am vrut să scriu, ci despre faptul că parcă ieri era 1 ianuarie.
Timpul zboară. Şi nu-mi dau seama dacă-i o chestie strict psihologică, cum ar trebui să fie, sau e pe bune, ceva fizic, aşa cum se şi zvoneşte.
Teoria zice că dacă te simţi bine, te distrezi, nu ai parte de neplăceri, ai impresia că timpul trece repede… Altfel, ai impresia că timpul trece încet.
Dacă teoria e corectă… şi este, căci e dovedit ce-am zis mai sus… înseamnă că de un an de zile sunt un om fericit, plin de distracţii, cu puţine neplăceri. Ceea ce e bine.
Dar parcă nu-mi vine să cred că … e iulie. 11 iulie 2012. Acum 5 ani 11 iulie 2012 se numea „viitor”. Credeam că atunci, în iulie 2012, voi avea o maşină doar a mea. Şi mă voi căsători poate. Şi nici prin cap nu mi-ar fi trecut că voi scrie pe un blog cu nume de extraterestru: Motivonti, adică…
Concluzia-i semi-tristă. Dacă decembrie 2012 va fi cu adevărat urât, atunci pot să spun că am avut parte de o viaţă frumosă, fericită, căci de 3-4 ani, pentru mine, timpul trece al dracului de repede!
2 răspunsuri
Timpul trece repede, de aceea e important sa nu-l irosim pe nimicuri. E fain articolul 🙂
„Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei care sarbatoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.” – William Shakespeare