Punctualitatea contează? Se spune ca da.
Eu una, m-am dovedit a fi foarte nepunctuală de-a lungul timpului. La şcoală, la servici, la întâlniri de orice fel, când am meres în vizită, tot timpul am întârziat de cele mai multe ori. Uneori, făcând eforturi, am reuşit să fiu punctuală, deşi asta s-a întâmplat destul de rar.
La rândul meu, am fost pusă în situaţia să aştept. „Pe vremuri” se vorbea despre „sfertul academic”.
Punctualitatea era de bază, dar în limita bunului simţ intra întarzierea cu un sfert de oră. De cele mai multe ori m-am încadrat în 10 minute, aşa că nu era foarte grav sa întârzii, însă mă enervam că nu reuşeam să ajung măcar cu 5 minute mai devreme. Nu ştiu cum se întâmpla, dar ba nu venea autobuzul, ba nu găseam cheile casei înainte să plec, ba uitam ceva şi mă întorceam din drum. Mereu aveam o scuză. Cel puţin pentru liniştea mea.
De când s-a răspândit telefonia mobilă şi oricine poate fi contactat oricând şi oricum, oriunde ar fi, sfertul academic a cam disparut. Acum poţi da un telefon şi poţi spune că vei întârzia. Asta e un lucru destul de bun, întrucât poţi aştepta liniştit, ştiind dacă se întâmplă ceva, ştiind sigur dacă persoana va veni sau nu.
O altă variantă pentru aşteptare sunt cele “2 minute”, dar care nu au legătură directa cu punctualitatea.
“Te sun în 2 minute” sau “Mă întorc în 2 minute” sau “Aşteaptă 2 minute”. Presupun că aţi auzit de nenumărate ori ceva de genul ăsta.
…şi cele două minute devin 10… sau 20… sau o oră… sau poţi primi a doua zi un telefon: „Am uitat de tine, scuză-mă!”
Ei bine, cele 2 minute sunt fără nicio excepţie RELATIVE! Chestia asta mi se pare extrem de amuzantă, întrucât practic nu există un timp real care să limiteze cele 2 minute.
Pentru mine, lipsa punctualităţii nu era o problemă de organizare a timpului , ci una de organizare mentală. Am învăţat să mă gândesc că ora întâlnirii este cu 10 minute mai devreme. Dacă era vorba de ora 1, îmi propuneam să ajung la ora 1 fără 10. Încet, încet am reuşit nu numai să nu întârzii, ci să ajung mai devreme cu 10 minute.
Cele 2 minute le evit cât pot de mult. Aproape am ajuns să nu le mai folosesc. Uneori, după ce spun „aşteaptă 2 minute”, în secunda următoare îmi trece prin minte că e doar o minciună şi o regret. Nu-mi place să mint.
Mai este valabil sfertul academic şi cam cât înseamnă cele 2 minute pentru voi?
Un răspuns