Să pornim de la definiția cuvântului specialist. După DEX înseamnă o persoană care cunoaște temeinic o disciplină, care excelează într-un domeniu sau într-o problemă.
Nu știu exact cum dar cred că dacă ai o problemă și întrebi o persoană cu pregătire în domeniul respectiv și te lămurește atunci poate fi considerată un specialist. Dacă omul e „tătic” pe bucățica lui, atunci este un specialist. Noi românii ne pricepem la toate. Dăm sfaturi cerute sau nu, din cele mai diverse domenii, la toată lumea indiferent dacă posedăm cunoștințe temeinice sau nu. Așa ca aspirina, un panaceu universal, bună la toate. Te doare capul, burta, un picior nu contează, iei o aspirină.
Vrei o rețetă de ciorbă, prețurile din piață sau cum se scoate o pată de vin, o întrebi pe vecina din colț care s-ar putea să îți dea și câteva remedii pentru durerea din gât sau de spate, așa bonus.
Un specialist va răspunde întotdeauna punctual, va analiza problema, o va detalia și va căuta cele mai bune opțiuni de rezolvare a ei.
Poate e mai greu să debutezi pentru că atunci nu te cunoaște nimeni și nu se știe de ce ești în stare. Însă cei motivați găsesc o cale. Dacă ai calitate umană e imposibil să nu te faci remarcat. Pregătirea unui om performant costă. Specialiștii investesc în pregătirea lor. Raportul calitate-preț e la egalitate. Specialiștii își fac reclamă singuri prin munca prestată cu dăruire și pasiune. Oamenii îi recunosc după referințele și aprecierile pe care le primesc. Dacă excelezi în ceva, se duce vestea repede și cei care au nevoie vin singuri.
În general specialiștii au și rol de mentori.
Aruncă semințele mai departe, nu păstrează pentru ei. Dau comunității măcar puțin din cunoștințele acumulate. Nu le este teamă de eșec, își înving fricile și angoasele, merg mai departe depășind obstacolele.
Specialiștilor le plac provocările, nu vor alege niciodată partea comodă a vieții. Ies mereu din zona de confort și tocmai de aceea excelează.
Se pregătesc continuu în domeniul lor de activitate, sunt la curent cu cele mai noi informații, nu consideră că le știu pe toate și nu mai au ce învăța. Experții se consultă și cu alți colegi din specialitatea lor, fac schimb de idei. Au realizări, fapte – nu vorbe în vânt.
Și mai este un aspect, specialiștii sunt puțini.
Nu toată lumea poate excela. Problema noastră acum este că avem mare nevoie de specialiști în toate domeniile de activitate. Mulți oameni cu pregătire superficială și-au pus eticheta de experți și sunt așezați în funcții cheie, pentru țara noastră și de acolo bulversează pe toată lumea, anulând de cele mai multe ori munca unora care chiar știu ce fac. De aici și exodul masiv de creiere în alte țări unde le este apreciată prestația și unde sunt răsplătiți pe măsură. Instituțiile statului suferă cumplit la acest capitol. S-au umplut până la refuz de nepoți, nepoate, cuscri, fini și nași care sunt „buni la toate și la nimic” în același timp. Incompetența și pregătirea slabă se vede peste tot. Cred că de aceea nu investesc prea mult în educație, ca să aibă o masă de manevră, din patru în patru ani. Se irosește banul public pe servicii de calitate îndoielnică la fel ca cei care conduc aceste instituții.
Dacă ar avea un popor educat nu ar mai fi votați în veci. ar pierde puterea cât ai clipi din ochi.
Un popor educat ar scoate mai multe elite. Politicieni nu au nevoie de elite. Elitele deranjează pentru că gândesc, nu merg pe spiritul de turmă. De cele mai multe ori vorbesc, incită și pe alții să gândească, sunt lideri.
Elitele sunt cei care aduc progresul, inovarea, împing lucrurile înainte, schimbă lumea. Oamenii competenți nu își irosesc viața în medii ostile își caută destinul acolo unde pot progresa. Ar trebui să îi apreciem mai mult și să îi păstrăm în societatea noastră. Noi nu progresăm din cauză că ne alungăm elitele și nici nu investim în pregătirea lor. Paradoxal este că cea mai bună investiție pe care o poți face este cea în educația ta și a copiilor tăi. O educație bună înseamnă o viață mai bună și mai prosperă, înseamnă civilizație, înseamnă siguranță.
Pentru că, așa cum mi-a spus tata când eram adolescentă, e plină lumea de proști și nu trebuie să fii și tu una dintre ei.
Un text de Elisabeta Neagu
4 răspunsuri
O chestie importanta pentru specialisti este sa fie apreciati.
Si nu ma refer neaparat la partea financiara, ci la recunoasterea si aprecierea abilitatilor lor.
In fond, specialistii au investit mii de ore pentru perfectionare.
De cele mai multe ori, oamenii cu abilitati superioare sunt invidiati de catre marea masa de oameni.
Masele se simt incomfortabil, deoarece isi vad mediocritatea in prezenta specialistilor.
Da, acest popor are mare nevoie de specialisti, de oameni foarte bine pregatiti.
Dar si specialistii au nevoie sa fie primiti si tratati ca atare.
Nu ridicati in slavi, dar apreciati pentru ceea ce ei stiu si ceea ce ei sunt capabili sa faca.
Pana atunci, exodul de creiere va continua.
Rezonez mult cu ceea ce ai scris in acest articol, si nu de putine ori m-am gandit sa ‘evadez’ intr-un alt loc, in care abilitatile mele sa fie apreciate, la nivelul la care merita cu adevarat, nici mai mult, nici mai putin.
Great content!!!
Am observat că cel/cea care scrie articolul, nu stăpâneşte destul de bine regula celor doi „i” : substantivele „specialiştii” şi „politicienii” se scriu cu câte doi „i” în propoziţiile ” În general specialiști au și rol de mentor”, „Politicieni nu au nevoie de elite” şi „Specialiști își fac reclamă singuri prin munca prestată cu dăruire și pasiune”.
În propoziţia „Elitele sunt cei care aduc progresul”- ar fi corect „elitele sunt cele care aduc progresul”, ar trebui puţin acordat subiectul substantival „elitele ” cu numele predicativ constituit de către pronumele „cei/cele”. Substantivul fiind la feminin, ar trebui şi pronumele la feminin. E vorba mai mult aici de un acord prin atracţie care face ca subiectul să îşi transfere trasăturile de gen şi număr şi asupra numelui predicativ implicit.
În propoziţia „Dau comunități măcar puțin din cunoștințele acumulate”- ar trebui „comunităţii” cu doi „i”!
Cum subiectul textului este despre elite, înainte de a exprima o părere despre cine este sau nu specialist, am putea să vedem puţin dacă limbajul personal cu care scriem este unul de specialitate, fără greşeli. „Specialişti” în a scrie blogg-uri sunt mulţi, iar cercetătorii-experţi în filologie sau filosofie sunt puţin deranjaţi de faptul că nişte reguli simple nu sunt respectate.
Patricia, iti multumesc mult pentru faptul ca ti-ai luat din timpul tau pentru a oferi un feedback constructiv atat de valoros. 🙂
Cu siguranta in spatele numelui Patricia sta un specialist autentic. 🙂
Cu drag, Adelin Dănăilă (parte din echipa Motivonti).