Cine te ajută?
Revin la o idee pe care am schiţat-o în articolul de Anul Nou şi spun că oamenii au avut întotdeauna nevoie de un imbold pentru a merge mai departe.
Atunci când suntem “la greu”, când totul pare că se năruie şi nu avem ieşire, când parcă nimic nu merge bine şi nu ştim încotro să o luăm, atunci trebuie să “ne agăţam” de ceva. De ceva care să ne dea puterea de a merge mai departe şi de a ieşi din impas. Avem nevoie de SPERANŢĂ.
Numai că aici e o problemă. Cei mai mulţi aleg un mod greşit de a merge mai departe.
Prima modalitate este să le cerem, celorlalţi ajutorul.
Ne plângem prietenilor (“iţi spun ţie, că n-am cui”). Le povestim în amănunt necazurile prin care trecem şi îi întrebăm: “Ce să fac?”. Sperăm în iluzia că cineva ne va ajuta să le rezolvăm.
Am fost cândva la un psiholog. Aveam probleme cu fiica mea cea mare. I-am spus: “Nu ştiu cum să vorbesc cu ea. Nu ştiu ce să-i spun şi când să-i spun ca să ajungem la un numitor comun. Să putem avea un limbaj comun.”
Psihologul mi-a răspuns: “Eu nu pot sa-ţi spun ce să faci. Te pot ajuta să o înţelegi şi să o descoperi. Şi pe ea şi pe tine în relaţia asta. Dar numai Tu eşti in măsură să găseşti calea de a ajunge la ea.”
Atunci am inţeles un lucru: ceilalţi pot avea păreri, pot din “n” motive personale să-mi dea soluţiile pe care ei le cred de cuviintă, dar cea care rezolvă cu adevărat problema sunt doar EU.
A doua modalitate este să sperăm că Dumnezeu ne va scoate din impas.
De cate ori nu am spus: “Dă, Doamne, să trec şi peste asta!”, “Ajută-mă, Doamne, că nu ştiu ce să fac!” sau alte lucruri de genul ăsta?
Dumnezeu e acolo sus şi primeşte zilnic vreo 7 miliarde de solicitări de “faceri de bine”. Dacă El consideră că meriţi, “te rezolvă” dar tu speri ca meriţi şi aştepţi. Ce altceva ai putea face?
E mai comod să faci o rugăciune şi să aştepţi confortabil ajutor, decât să FACI ceva, nu?
Dumnezeu e speranţă, se spune. Dar de ce nu vrei sa fii propria-ţi speranţa? Propriul colac de salvare. De ce să aştepţi ajutor de la alţii când, de fapt, eşti propriul tău stăpân?
Mi se pare un act de laşitate să-ţi pui problemele pe umerii altora. Indiferent că sunt persoane sau Divinităţi.
Ştiu că sună a slogan, dar Puterea chiar e in mâinile tale!
Ajută-te singur.
