Vă spuneam că am o harta unde îmi pun un sticker cu anul și luna când am fost în țara sau orașul vizitat. Poți vedea aici harta de pe Facebook – care ordonează vizitele mai frumos. 🙂
Am mai bifat 2 orașe și tare sunt recunoscătoare pentru asta.
De curând am fost în Roma ca și ”city break”. Luat la întâmplare și gândindu-ne pentru ce ne trebuie nouă în mijloc de lună ianuarie o mini vacanță, când lumea abia iși pornește bateriile cu noi proiecte și obiective pentru 2018, noi ne-am gândit că e timpul să ne odihnim de la atâta munca, pardon mâncat de sărbatori. 🙂
Știți gândul ăla de început de an (pentru unii, desigur), pfff de la 1 ianuarie mă apuc de slăbit?!…
Așa m-am gândit și eu, cu o mică întârziere – după pizza și pastele de la Roma, mă apuc de slăbit. 🙂 Tot cu planul am rămas, să-mi fie rușine. 🙂
Vreau să vă povestesc mai întai o situație hazlie pentru Paul și horror pentru mine.
Au venit parinții mei ca să stea cu Carina (am mers în 2 fără al 3-lea) și eu cu mari emoții și inima în gât, îmi luam la revedere cu mulți pupici de la fetița noastră, pentru că urma să plecăm 3 zile de langă ea. (Mai fusesem plecată 2 zile la un curs, dar noaptea eram acasa).
Suntem în lift, încântată că a decurs totul perfect, îi zic lui Paul:
-Am uitat selfie stick-ul.
-Hai că mă întorc.
-Nu, lasă că ne luam altul de acolo.
Paul deschide ușa de la lift, cu liftul din mers și se întoarce după selfie stick. Da, să nu faceți niciodată așa ceva!
O aud pe mama că ”o să vă meargă rău, nu vă întoarceți”. La care Paul, ”ei, nu este adevarat”…
Suntem din nou în lift, eu:
-Paul, mi-ai luat cumva telefonul meu?
-Nu! Hai că mă întorc…
Da, ați ghicit, deschide usa la lift…
După cum probabil v-ați dat seama, am ramas blocați între etaje, deschide nene ușa dacă ai cum…
Probabil ascensorul ''ne-a pedepsit'' și ne-a adus aminte că în viață îți merge să amăgești, să înșeli, să profiți, să faci ce-ți trece prin cap o dată, însa a doua sau a treia oara vei fi prins și pedepsit.
La sigur în momentul acela a fost prima dată când Paul m-a auzit înjurând în rusa, panicată și nervoasă. 🙂 Mă și gândeam deja cum pierdem avionul și se duce pe apa sâmbetei vacanța noastră și ”timpul ăla petrecut în doi fară copil”.
Da, probabil nu are rost să descriu panica mea și starea de pesimism. Dar, am ieșit cu bine din lift.
Paul a sunat la numărul afișat și un domn i-a explicat cum să deschidă ușa și că între timp trimite o echipă să repare liftul. Asa că, dacă Doamne ferește rămâneți blocați în lift, din cauza curentului sau altceva, (nu să vă apucați ca noi să deschideți ușa din mers), să știți că o puteți deschide dacă vă îndrumă nenea responsabil, să nu vă apucați singuri! (să fie ascensor vechi).
Ok, am ieșit cu bine și panica îmi dispăruse. Nuștiu de ce, întotdeauna m-am temut de ascensoare…
Am ajuns cu bine la aeroport și apoi la Roma.
A fost o mini vacanță obositoare… fizic, dar frumoasă. Am ajuns la concluzia că într-un an e musai să faci două vacanțe – una cu copil și alta fără copil. 🙂
Dacă lumea își ia concediu de la birou, acte, telefoane și taskuri, eu mi-am luat ”concediu” de 3 zile de la ”a fi mamă”.
Hooo, cum poți să zici așa ceva Elena. :)) Ai lăsat copilul și te-ai dus să te distrezi.
Da… (să fiu sinceră) ce-aș mai fi plecat la un club să beau un mojito și să stau pe tocuri de 12 cm ca în timpul studenției. (Doamne cum rezistam o noapte întreagă pe ele? 🙂 )
Printre altele, să fim sincere, noi mamele chiar ne dorim așa o mini vacanță de la atribuțiile de zi cu zi, avem și noi nevoie să ne reîncarcăm bateriile, să revenim cu forțe proaspete. Nu cred că-ți iubești mai puțin copilul dacă alegi să pleci 0 zi, două de lângă el.
Dar cum să mai ai chef de un vin bun la ceas de seară când am ajuns ”avariată” la hotel și de-abia asteptam să fac nani… mă gândeam toată ziua că mă asteaptă – o baie caldă și fără grabă, un somn profund cum nu am mai avut parte în ultimii doi ani.
Aha!!!!
Realitatea a fost că baie am facut nici 10 minute, mă dureau picioarele și spatele (da, cam sunt o băbuță) și de nani… m-am trezit exact cum am fost obișnuită, adică des și am avut parte de un somn chinuit… Hm, am nevoie de mai multe plecări din astea până când creierul va realiza că are și el vacanță. 🙂 Si da, să mă apuc odată de sportul ăla care deja e în gând de aproape 2 ani… Halal de voință am eu. :)))))
Fiind prima dată plecată, a fost ciudat sentimentul. Dar după ce ne-am întors și am văzut-o cât era de veselă și binedispusă am rămas încântată. Probabil Carina s-a bucurat mai mult decât mine de plecarea noastră. Avea și ea nevoie de alte persoane lângă ea, s-o fi săturat de mine și de fața mea morocănoasă (câteodată) dimineața. 🙂
Per general, este foarte frumoasă Roma (și Vatican dacă aveți posibilitatea să ajungeți). Chiar dacă m-am întors mai obosită decât eram, nu am motive să mă plâng. Rămân profund recunoscătoare pentru că avem posibilitatea de a călători și părinți care să ne susțină oricând.
Iubitorii de istorie vor avea multe de vizitat și de descoperit. Iubitorii de pizza și paste (ca și mine) vor avea de unde alege variate combinații începând cu cele mai ciudate ingrediente și terminând cu cateva kg în plus, sau poate nu. 🙂
Să vă așteptați la muuult mers pe jos. Noi am făcut aproape 45 de km în 2 zile jumătate.
Arrivederci
Vi amo tutti! 🙂
2 răspunsuri