Cum să nu te cerți cu cineva

Citeam articolul ăsta zilele trecute, cu sfaturi pentru a scrie un articol bun. Și unul dintre cele mai des menționate sfaturi era „scrie despre ce știi”. Cum mi se pare că pot să-mi dau cu succes doctoratul în certuri care nu duc nicăieri, am zis să scriu despre cum să nu te cerți cu cineva, ceva de care sunt sigură că te-ai lovit și tu recent. Cred că cele de mai jos se aplică foarte bine într-o relație de cuplu, dar pot fi la fel de bine utile și în discuții cu prietenii.

Problema: e ceva care te deranjează la cineva apropiat. Știi că urmează să aveți o discuție în contradictoriu, în care speri că îți vei putea face punctul de vedere înțeles și acceptat.

Anti-soluția 1: Să vorbești despre mai multe probleme o dată

E drumul sigur către o discuție interminabilă în care de cele mai multe ori nici nu știi de unde a plecat și în care nu rezolvi nimic. Îți sună cunoscut scenariul de mai jos?

„Iar ai întârziat. M-am săturat să stau să te aștept de fiecare dată. Acum nu mai avem timp nici să ieșim. Și nici data trecută nu am ieșit cu prietenii mei. Știam eu că nu îți place de ei. Probabil că nici de mine nu-ți mai place. D-asta nu mai petrecem timp împreună”

Poate n-ai trecut fix prin asta, dar ai trăit o situație asemănătoare. Oricui i-ar fi greu să urmărească tirada asta. La ce să răspunzi prima oară? De ce ai întârziat? De ce nu ai ieșit data trecută cu prietenii? Dacă îți mai place sau nu de persoana respectivă sau cât timp și-ar dori să petreceți împreună?

Înainte să pornești discuția, alege-ți un singur subiect despre care veți vorbi. Te deranjează că prietenul tău/prietena ta a întârziat la întâlnire azi? Sau de fapt ți-ai dori să petreceți mai mult timp împreună? Sau ți-ai dori mai multe dovezi de afecțiune? Dacă tu nu știi exact care e problema, nu te aștepta ca celălalt să o poată înțeleagă. Acordă-ți timp pentru a înțelege ce anume te deranjează și vorbește doar despre asta.

Anti-soluția 2: Să încerci să eviți discuția sau să fugi de probleme

La oricare capăt ai fi – cel cu problema sau cel care trebuie să o asculte, să eviți discuția nu e niciodată o idee bună. Dacă tu ai problema și nu vorbești despre ea, riști să ajungi la un moment dat în punctul în care izbucnești și verși tot o dată (vezi situația de mai sus). În cazul în care ești cel care trebuie să asculte/rezolve problema, evitarea discuției poate face persoana cealaltă să se frustreze și să se enerveze, iar asta nu duce la nimic bun.

Dacă nu te simți în stare să porți o discuție în momentul ăla din diferite motive (ești obosit, ai avut o zi grea, trebuie să pleci undeva, etc.) încearcă să amâni convorbirea. Ceva de genul: „înțeleg că ai o problemă și vreau să te ascult, dar acum nu mă simt în stare să fiu concentrat la asta. Hai să purtăm discuția asta mâine/diseară/etc” ar trebui să dea rezultatul dorit. Apoi asigură-te că amândoi sunteți de acord cu timpul stabilit și vă țineți de cuvânt! Chiar dacă discuțiile nu sunt plăcute uneori, sunt mult mai plăcute decât o ceartă, pentru că oamenii sunt mai calmi și mai raționali când au încredere că celălalt vrea să participe la discuție.

Anti-soluția 3: Să interpretezi ce spune cealaltă persoană

Un domeniu clar de expertiză pentru multe femei. Revin la exemplul din cazul 1, în care se interpretează ce face persoana respectivă urmând logica „ai întârziat – nu îți mai place de mine”. Din nou, e greu să răspunzi la asta, mai ales că e greu să te prinzi de firul gândirii din spate.

Te deranjează că a întârziat? Întrebă de ce s-a întâmplat asta. Te deranjează că a uitat să facă ceva ce l-ai rugat/ai rugat-o? Întreabă dacă are ceva ce îl/o preocupă. De multe ori avem impresia că ne putem da seama de mai multe chestii decât putem de fapt.

Anti-soluția 4: Să generalizezi

„Niciodată nu mă asculți/nu facem chestii împreună/nu mă ajuți prin casă”. Răspunsul pe care oricine l-ar da la chestia asta este „ba da, am discutat despre chestia aia atunci/am ieșit acum o lună la film/am spălat o cană ieri”. O abordare de genul ăsta îl pune pe celălalt în defensivă, în căutarea unei situații care să te contrazică. Iar atunci când sigur o va găsi, va trebui să găsești alt mod de a-ți exprima nemulțumirea, creând deja dinamica „eu atac – tu te aperi”.

Eu am găsit 2 rezolvări pentru asta. Prima e să îți arăți aprecierea când face ceva bun cealaltă persoană. Dacă azi îi spui „mă bucur că ieșim la tenis”, mâine îți va fi mai greu să zici „nu ieșim niciodată”, pentru că te contrazici. Am denumit rezolvarea numarul 2 „lovitul cu rigla la palmă”. Ca în generală: când simți că spui niciodată, întotdeauna, mereu – taci.

Anti-soluția 5: Să nu asculți

Dacă ești ca mine și nu-ți place să auzi că nu ai face ceva cum trebuie, probabil că treci prin asta des. Indiferent de abordarea persoanei cu care discuți, tu o să-ți cauți contra-argumente pentru care tu nu faci asta, tu nu zici asta, tu nu ai atitudinea asta.

N-am auzit de nimeni care să se trezească dimineața cu chef de discuții în contradictoriu cu alți oameni, deci dacă cineva îți spune că e deranjat când faci sau spui ceva, înseamnă că pe persoana aia chiar o deranjează. De exemplu, dacă îți spun că nu-mi place că te uiți la chestii pe telefon când vorbesc cu tine, ai următoarele anti-soluții:

• Să-mi zici că nu faci asta – nu îți zic că mă deranjează ca să îți testez memoria, îți zic pentru că mă deranjează. Adu-ți aminte că ai tendința să observi mai ușor lucrurile care te enervează, deci probabil îmi dau seama mai mult ca tine că faci asta.
• Să-mi zici că nu ți se pare o problemă/ Să-mi spui că tu mereu faci asta și pe alții nu-i deranjează – nu vorbesc despre problemele tale sau ale altora, ci despre ale mele. Adu-ți aminte că suntem persoane diferite și că ce mă deranjează pe mine poate să nu fie o problemă pentru tine și invers.
• Să-mi răspunzi cu altceva care te deranjează pe tine/ Să-mi spui că faci asta atunci când și eu fac ceva – „Da, dar și tu citești seara în loc să stai cu mine”. Înțeleg că e ceva ce te deranjează, dar hai să le luăm pe rând. Adu-ți aminte de punctul 1, vorbim despre o problemă o dată.

Am trecut prin toate, separat, combinate sau toate o dată într-o discuție și la sfârșitul nici uneia nu am zis „în sfârșit, am rezolvat problema asta”. Ci am rămas supărată și nervoasă că lumea nu mă înțelege. Știu că poate fi frustrant și greu să încerci să-ți oprești pornirile și să fii rațional. Nu te demoraliza dacă nu îți iese din prima, e greu să te dezobișnuiești de obiceiuri pe care le-ai repetat ani sau zeci de ani. Mie abia îmi iese în 20-30% din cazuri, dar măcar știu, teoretic, ce trebuie să fac. Și acceptarea e primul pas spre rezolvare, nu?

Tu de ce te lovești atunci când trebuie să ai o discuție în contradictoriu?

Un text de Raluca Apostol