Cum e oare cel mai corect să-ţi ceri scuze când faci ceva greşit faţă de cineva?
Oare spunerea cuvântului e de ajuns?
„Scuze!„, îţi zic după ce am vărsta pe tine jumătate din cafeaua pe care abia ţi-o cumpărasei.
M-ai ierta? M-ai ierta doar pentru un „scuze”? Sau poate trebuie să adaug o explicaţie: „Scuze, am ochelarii aburiţi şi n-am văzut cana ta de cafea pe masă!” … Acum m-ai ierta?
Sau cuvintele nu sunt de ajuns?
Oare este nevoie şi de o „acţiune” care să repare greşeala?
„Scuze, mă duc acum să-ţi cumpăr o altă cafea!” – acum m-ai ierta?
Există oare un mod „corect” de a-ţi cere scuze?
Nu, mai mult ca sigur nu există un mod universal corect de a-ţi cere scuze. De reţinut, însă, este faptul că nu e de ajuns doar să spui cuvântul „scuze”. El nu are nicio valoare dacă nu-i urmat de nişte fapte (sau măcar de nişte intenţii?) sau … de ce nu, sentimente?
Am vărsta cafea pe tine, îmi cer scuze, îţi aduc repede şerveţele de unde apuc, te ajut să te ştergi şi apoi îţi dau o mare îmbrăţisare şi-ţi explic că nu ai o zi proastă, ci sunt eu neatent. Poate aşa m-ai ierta.
Ce să faci ca să-ţi ceri scuze corect de acum înainte?
Soluţia e simplă: pune-te în locul persoanei faţă de care ai greşit.
Punându-mă în locul tău eu te-aş ierta imediat şi aş trece rapid peste starea de nervi dacă mi-ai cumpăra o altă cafea şi mi-ai spune că e vina ta.
Oricum te-aş ierta, pentru că nu-i sănătos să rămân supărat niciodat, dar pentru a trece peste starea aceea de nasoală ar trebui să faci mai multe decât să spui un simplu „Scuze!”.
4 răspunsuri
nu spun niciodata ”scuze ”,daca vreau sa fiu iertata spun ”te rog sa ma ierti !”…apoi actionez in sensul reparatoriu si in final explicatia,dar f.pe scurt…
Eu m.am certat cu mama ieri si mi.a zis ca nu mai vorbeste cu mine, eu am inceput sa plang si la un moment dat a venit sa ma intrebe ce am dar eu i.am zis: ,,Ai zis ca nu vorbesti cu mine, pleaca… ;((” acum imi pare f rau, ce sa fac ca sa ma ierte? ;(( puteti sa.mi spuneti cat mai repede? 🙁
Te duci la mama ta ii spui cat de mult iti pare rau pentru iesirea ta necontrolata si ca iti vei da toata silinta sa nu mai repeti greseala…Spune-i cat de mult o iubesti..o mama nu tine pica, dar vrea sa stie ca este iubita de propriul copil si nu respnsa.
Pentru mine personal, cuvântul scuze nu are mare foarte mare importanta. În schimb 3 lucruri zic și cărțile de rezolvare a conflictelor că ar trebui făcute.
1. Accepta sentimentele celeilalte persoane, dă-i dreptul să fie supărat. Spune-i: Ai dreptul să fii supărată, înțeleg că ești foarte supărată.
2. Exprimă-ți regretul pentru asta. E important ca persoana să știe că tu nu ai vrut să o facă să se simtă rău, că tu regreți că acum sunteți certate.
3. Propunerea unei soluții pe care să o adoptați în viitoarele discuții ca să nu se mai ajungă aici. Mai degrabă stabilește împreună cu ea, zic eu, decât să presupui tu care ar fi atitudinea reparatorie. Ex. propun să ne ascultăm mai mult, să încercăm să nu spunem lucruri pe care apoi să le regretăm etc.
Cum anume te exprimi sau urmezi pașii depinde de tine și de felul tău de a fi. Fă-o fiind tu însuți. În plus nu e atât de grav, mama e mama și nu poate fi supărată pe tine prea mult timp. 🙂