Cum să-ţi ceri scuze corect
Cum e oare cel mai corect să-ţi ceri scuze când faci ceva greşit faţă de cineva?
Oare spunerea cuvântului e de ajuns?
„Scuze!„, îţi zic după ce am vărsta pe tine jumătate din cafeaua pe care abia ţi-o cumpărasei.
M-ai ierta? M-ai ierta doar pentru un „scuze”? Sau poate trebuie să adaug o explicaţie: „Scuze, am ochelarii aburiţi şi n-am văzut cana ta de cafea pe masă!” … Acum m-ai ierta?
Sau cuvintele nu sunt de ajuns?
Oare este nevoie şi de o „acţiune” care să repare greşeala?
„Scuze, mă duc acum să-ţi cumpăr o altă cafea!” – acum m-ai ierta?
Există oare un mod „corect” de a-ţi cere scuze?
Nu, mai mult ca sigur nu există un mod universal corect de a-ţi cere scuze. De reţinut, însă, este faptul că nu e de ajuns doar să spui cuvântul „scuze”. El nu are nicio valoare dacă nu-i urmat de nişte fapte (sau măcar de nişte intenţii?) sau … de ce nu, sentimente?
Am vărsta cafea pe tine, îmi cer scuze, îţi aduc repede şerveţele de unde apuc, te ajut să te ştergi şi apoi îţi dau o mare îmbrăţisare şi-ţi explic că nu ai o zi proastă, ci sunt eu neatent. Poate aşa m-ai ierta.
Ce să faci ca să-ţi ceri scuze corect de acum înainte?
Soluţia e simplă: pune-te în locul persoanei faţă de care ai greşit.
Punându-mă în locul tău eu te-aş ierta imediat şi aş trece rapid peste starea de nervi dacă mi-ai cumpăra o altă cafea şi mi-ai spune că e vina ta.
Oricum te-aş ierta, pentru că nu-i sănătos să rămân supărat niciodat, dar pentru a trece peste starea aceea de nasoală ar trebui să faci mai multe decât să spui un simplu „Scuze!”.
