Acum ceva timp am vorbit despre câteva trucuri utile în caz că trebuie să vorbim în faţa unui public, asta însemnând orice altă persoană în afară de imaginea noastră reflectată în oglindă.
Cele două aspecte ce urmau să fie tratate erau: cui ne adresăm şi cum ne adresăm. Haideţi să vedem cum rezolvăm, în favoarea noastră, prima problema.
La prima impresie, publicul e ultimul la care te gândeşti. Un motiv e că ne e foarte frică să ni-l conturăm clar şi concret în faţa ochilor, să nu devină, Doamne fereşte, real, şi atunci am îmbulinat-o cu totul. Dar publicul joacă un rol destul de important în toată acestă piesă de teatru care este speech-ul nostru. Un public bun te poate salva în timp ce unul pus pe şotii te poate scufunda atât de adânc încât să nu mai nimereşti microfonul sau locul central de pe scena niciodată. Partea frumoasă pe care nu mulţi o ştiu este că publicul nu e altceva decât o ceaţă de marionete care reacţionează la anumiţi stimuli. Mănuieşti bine firele, ştii stimulii la care reacţionează şi poţi să te şi gândeşti la aplauzele prelungite pe care va trebui să le înduri cu zâmbetul pe buze câteva mii de secunde.
Şi totuşi, cum mânuim aceste marionete? Care e secretul lor?
Pai e cam aşa: ei sunt noi, înmulţiţi cu 5, 30, 100 sau chiar 1000. Cunoaşte-te pe tine şi vei ştii cum va reacţiona publicul.
Adică, când te apuci să îţi conturezi speech-ul opreşte-te câteva minute şi vezi cine îl va asculta. Iată câteva întrebări la care ar trebui să răspunzi înainte săte apuci de treabă:
» Sunt un grup omogen?
Daca da, atunci ai mai puţin de muncit, pentru că toţi vor reacţiona la aceiaşi stimuli. Dacă nu, încearcă să identifici grupuleţe şi să vezi ce au în comun în raport cu subiectul tău.
Profesii şi ocupaţii – Să nu vă treziţi că faceţi glume despre medici când în sala aveţi numai ingineri. Cei care lucrează în domeniul ştiinţific de asemenea ştiţi că reacţionează mai bine la fapte concrete, bine conturate, pe când celorlalţi le place să viseze cu ochii deschişi şi să îşi imagineze inimaginabilul.
Vârstă, sex, nivel educaţional, religie, rasă, etnie… – Toate aceste detalii au importanţă atunci când te gândeşti la limbajul pe care îl vei folosi (termeni adecvaţi vârstei), lungimea fustei sau a decolteului, frizura punk etc.
Influenţe culturale – Orice lucru care îi face diferiţi, pe care tu îl ştii şi îl foloseşti în avantajul tău e un punct pentru tine.
» De ce mă ascultă? Ce înţeleg ei?
Doar pentru ochii tăi poate fi un raspuns, dar de cele mai multe ori trebuie să te gândeşti şi la alte variante.
» Este prezenţa voluntară sau forţată?
Dacă e voluntara, motivaţia joacă un rol super important şi trebuie să le mulţumeşti pentru timpul care ţi-l oferă. Dacă e forţată, fă în aşa fel încât să plece de acolo mândri că au venit şi nu adormiţi.
» Ce s-a spus audienţei că este scopul prezentării? Se potriveşte cu scopul meu?
Uneori unii prezentatori introduc în mini prezentarea speech-ului cuvinte pompoase pentru a atrage oamenii. Dacă publicului i s-a promis ceva, fă bine şi afla ce anume şi dă-le, că altfel vor pleca foarte dezamăgiţi, indiferent de cât de bun a fost speech-ul tău.
» Ce asteaptă ei de la prezentarea mea? Cum pot să le depăşesc aşteptările?
Trasează-ţi o limită superioară pe care trebuie să o atingi, fie ca volum de informaţie, fie ca grad de intensitate, şi vezi dacă o poţi depăsi.
» Ce este important pentru ascultătorii mei?
Trebuie să te gândeşti la ce îi face pe ei să ticăie, cum îi poţi capta şi cum îi poţi face să plece îndrăgostiţi de tine.
» Care este stilul lor de a asculta şi de a învăţa?
În felul ăsta ştii ce fel de abordare vei avea.
» Ce exemple vor aprecia?
Cu ce relaţionează ei? – dacă vorbeşti despre rachete unor medici, nu cred că vor înţelege mare lucru.
» Ce argumente vor avea rezonanţă?
„Că aşa a spus un mare om de ştiinţă”, „pentru că am vazut scris în ochii copiiilor străzii”, sau „pentru că matematic aşa iese”…
» Ce cred despre subiectul meu? I-am interesat cu subiectul?
În caz că vin de bună voie şi nesilit de nimeni e clar că îi interesează, dar dacă sunt forţaţi de ce i-ar interesa subiectul meu?
» Cât de multe ştiu despre subiect? Este nevoie să le fac un plan?
Trebuie să ştii care e nivelul de cunoştinţe al grupului, să nu li se pară că vorbeşti chestii ultracunoscute sau că e prea complicat pentru nivelul lor.
» Sunt experţi în public?
Dacă da, ai grijă cu ei, şi foloseşte-i tu, „gâdilă-i” încă de la început, ca să nu se trezească în mijlocul discuţiei că ţin ei o conferinţă.
» Ce parere au despre mine?
Dacă te-au mai ascultat, ştii cum reacţionează… Dacă nu, încearcă să afli cum au reacţionat la oameni de aceeaşi vârstă, sex ca şi tine.
» Ce stereotip îmi va aplica asistenţa mie?
„E ochelarist – deci o să dorm bine.”, „E blondă – deci hai să ne batem joc.”, „E puştan iar eu am 50 de ani de experienţă.”. Gândiţi-vă voi la aceste lucruri şi puneţi-le pe masă încă de la începutul discuţiei, întorcând aceste “dezavantaje” în aşi ascunşi în mânecă.
Ex: „Da, sunt blonda, deci sunt persoana cea mai indicată să vă vorbesc despre ce înseamnă indiferenţa în acest moment în ţara noastră!”
» Ce avem în comun?
Astea sunt atuurile tale şi trebuie să le ştii foarte bine.
» Ce le-ar place să mă întrebe?
Cel mai rău şi al dracului public eşti tu. Dar dacă eşti pregătit să te întrebe lucruri mai puţin plăcute, vei reacţiona cu mai mult calm şi vei putea întoarce situaţia în favoarea ta fără să pară că reciţi o poezie din fundul unei fântâni, acolo unde te ascunzi de ruşine.
Alte întrebări:
» Care sunt credinţele şi valorile audienţei? Dorinţele şi nevoile lor?
» Care sunt problemele şi provocările lor? Succesele lor?
» Ce-i va determina să reacţioneze, să se implice?
» Cum pot aduce subiectul meu in viata de zi cu zi a acestor oameni?
Cam astea sunt întrebările la care trebuie să te gândeşti când analizezi un public. Dar…
Ce trebuie să ai în vedere atunci când îţi structurezi efectiv speech-ul?
Să vorbim mai întâi de ambalaj – adică despre cum vorbim, privim şi alte câteva aspecte:
» VIZUAL:
Zâmbetul – spontan şi deschis. Asta nu înseamnă că atunci când vorbim despre nu ştiu ce dezastru natural râdem ca proştii…
Capul – fruntea sus. Aveţi grijă cât de sus, să nu parem că suntem atotştiutori…
Contact vizual – 5 secunde pentru fiecare persoană din public; exprimaţi încredere privind lumea în ochi, dar nu vă concentraţi numai asupra unui om, ci priviţi şi în ansamblu.
Postura – drept, dar relaxat. Nu cu un par înfipt în fund, dar nici şleampăt…
Picioarele – bine infipte în pământ. Puţin depărtate, pentru a ne păstra echilibrul, dar să nu treacă vreun tren printre ele…
Mainile – deschise, în poziţie firească, cu gesturi naturale. Să nu ţineţi mâinile încrucişate peste piept – sugerează închidere în sine, separare de public, dar nici în buzunar că arăţi ca un nesimţit.
Îmbrăcăminte – adecvată ocaziei…
– Creaţi prezenţa; intensificaţi-vă credibilitatea şi transmiteţi mesajul vizual.
– Nu vă agitaţi, nu arătaţi cu degetul, stiloul…
» VOCAL:
Volum – uşor de ascultat. Nu urla, dar nici nu şopti. Foloseşte volumul pentru a scoate în evidenţă anumite părţi ale speech-ului
Viteză – potrivită pentru ascultători, pentru a înţelege ideea. Folosiţi pauze pentru a accentua sensul, pentru a uşura înţelegerea.
Nivel – discutaţi pe înţelesul tuturor.
Intonaţie – variată, accentuată, flexibilă şi frazată.
Dicţie – pronunţaţi cuvintele clar.
– Exprimaţi entuziasm, energie. Nu vă exprimaţi tărăgănat sau monoton.
» VERBAL:
Deschis – captivaţi ascultătorul cu 3 – 4 mesaje clare – dacă vreiţi să le spuneţi mai mult de 3 mesaje într-un speech de maxim 1h şi jumătate, s-ar putea să nu plece cu esenţialul
Folosiţi un limbaj descriptiv şi potrivit
Zugrăviţi o imagine
Finalizaţi solid – recapitulaţi
Personalizaţi mesajul vostru pentru audienţă – nu fiţi îndelung sinuos, sau prea tehnic.
» SUPORT VIZUAL
Uşor de indicat de la distanţă.Simplu, consistent, şi cu un format ordonat.
Mesaj clar!
Verificaţi ca fiecare aspect să sporească real valoarea.
Repetaţi înainte de prezentare.
– Folosiţi ajutorul vizual pentru a intensifica, clarifica sau consolida mesajul.
– Nu faceţi din ajutorul vizual centrul atenţiei; voi sunteţi!
Ok, acum că am descris puţin ambalajul să vedem ce cuvinte cheie ne ajuta să captăm atenţia.
Cum captăm atenţia?
Începem cu exemplele negative şi continuăm cu cele pozitive:
Aşa nu!
“Să încerc…”
“Asta este inacceptabil”
“Asta poate sună prosteşte, dar…”
“Probabil că ar fi bine dacă…”
“Asta ar putea fi mai bine…”
“M-am gândit”
Aşa da!
“Eu vreau…”
“Mi-am asumat un risc calculat”
“Eu iniţiez, produc…”
“Eu formulez, împart.”
“Eu autorizez, aprob”
“Eu completez, arhivez”
“Am început”
“Am făcut”
“Am dat OK.”
Câteva lucruri care ne dau bătaie de cap
Câteva lucruri care ne dau bătaie de cap când ţinem un speech sunt nervii, tracul. Şi aceştia se manifestă fizic astfel: ni se umezesc mâinile, ne înroşim, ne apucă căldurile, vocea se subţiază şi pare piţigăiată, începem să vorbim foarte repede şi dăm repede din mâini.
Cum scăpăm de toate astea? Nu prea avem cum să scăpăm, dar pot fi cât de cât controlate:
– Înainte să ieşi la atac, închide ochii şi imaginează-ţi că eşti acolo unde te simţi tu cel mai confortabil, relaxat. Deschide ochii după ce ai spus deja primul cuvânt, în felul asta calmându-te înainte să vorbeşti.
– Gândeşte-te că emoţiile ce le ai le simţi mult mai tare decât le poate observa publicul.
– Şi cei mai mari vorbitori greşesc. Ridică-te şi mergi mai departe, oamenii apreciază efortul.
– Încearcă să îţi auzi vocea aşa cum o aud şi ceilalţi. Pune de exemplu o mână peste urechea dreaptă să spunem, în aşa fel încât să o îndrepţi puţin în faţă. Cu cealaltă mână îndreaptă sunetul catre urechea dreaptă. Astfel auzi acelaşi sunet pe care îl aud şi oamenii în sală.
– Gesturile sunt importante. Când suntem agitaţi facem un curent în jurul nostru de numa’-numa’, dar nici să stăm drepţi ca la armată nu e bine. Încearcă să susţii cu gesturi ce vorbeşti, nu invers.
Ultimul meu sfat
Aveţi încredere în voi, data viitoare va fi mai bine!
V-am pupat şi vă aştept să îmi spuneţi ce credeţi despre ce am scris, nu înainte să-mi cer scuze pentru distanţa uriaşă dintre cele două părţi ale articolului.
O primavară superba tuturor,
Dalia
Un răspuns
Ai reusit sa abordezi foarte multe detalii ale discursului in public insa cred ca toata aceasta teorie nu o sa o invete nimeni fara sa exerseze… deci eu as mai adauga ca daca nu ai de facut un discurs in perioada apropiata sa faci unul si sa il reciti in fata oglinzii pentru a deveni mai bun in public speaking