Cum şi de ce să scapi de vicii şi obiceiuri urâte?

Toţi ne confruntăm cu vicii şi obiceiuri urâte, cu defecte şi porniri nestăpânite, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm viaţa condusă de aceste aspecte care nu fac nimic altceva decât să ne ofere lucruri strict negative. La finalul acestui articol vei vedea ce au în comun viciile astea şi cum pot fi ele îndepărtate din viaţa noastră.

Ca să fiu mai explicită, voi încerca să enumăr câteva dintre cele mai importante vicii şi obiceiuri urâte, ce efecte negative au asupra noastră cât şi asupra celor din jur şi, bineînţeles, remediile pentru a scăpa de ele. Atenţie însă! A nu se pleca la drum cu gândul că este ceva simplu. Nicidecum! Dar este posibil!

1. Poate cel mai de întâlnit şi aparent banal este fumatul. De mică am fost înconjurată de oameni care fumau. Părinţi, marea majoritate a rudelor, colegi, vecini, prieteni, iubiţi – pasionaţi de „arta tutungeriei”. Lăsând la o parte motivele financiare, fumatul poate cauza cancer şi toate acele boli urâte afişate prin nişte fotografii nu tocmai drăguţe pe pachetele de ţigări, respiraţie urât mirositoare, îngălbenirea dinţilor, până şi hainele miros oricât de mult te-ai chinui sa acoperi odorul cu parfum. Remedii naturiste sau nu: plasture cu nicotină, guma de mestecat, VOINŢA.
2. Înjuratul. Personal, nu am nimic cu cei care apelează la această modalitate să se descarce. Băi oameni buni, dar nu mai folosiţi limbajul ăsta în faţa copiiilor, în instituţii, de faţă cu persoane importante, în familie, şi aşa mai departe. Cum poţi tu, ca om, să mai pretinzi credibilitate şi seriozitate dacă toata ziua înjuri? Dacă tu consideri că nu te poţi abţine, cel puţin la început, înlocuieşte ce trebuie cu diferite cuvinte similare, roagă pe cineva în preajma căruia petreci foarte mult timp să te taxeze pentru fiecare cuvânt urât care îţi iese pe gură (eu aşa am procedat la fostul loc de muncă: 1 leu/înjurătură) şi mai presus de atât impune-ţi să vrei să nu mai înjuri.
3. Câţi dintre noi nu ne plângem? Să atragem atenţia, să ne descărcăm, să atragem compasiune..pur şi simplu ne plângem. Şi nu, nu e deloc un lucru bun. Ce demonstrează asta? Nimic altceva decât o lipsă crasă de maturitate, prin care reuşim să îi enervăm teribil pe cei din jurul nostru. Încercaţi să vă concentraţi mai mult pe partea pozitivă şi optimistă a lucrurilor şi situaţiilor. Gândiţi înainte să vorbiţi. Şi vorbiţi sincer cu voi, veţi vedea că sunteţi mai buni şi mai puternici de atât.
4. Amânarea. Ei bine, iată cum atingem un punct sensibil cu care foarte mulţi dintre noi ne confruntăm, dar puţini recunoaştem. De câte ori nu ai început un lucru, o activitate, un proiect important şi tot de atâtea ori l-ai amânat? De câte ori nu ai amânat rezolvarea unei probleme până în ultima clipă? Ştii de ce faci asta? De teama unui eşec, de frica resimţirii unor sentimente adverse faţă de o anumită acţiune, de frica oportunităţilor ratate, din lipsa încrederii în sine. Încearcă să îţi organizezi puţin timpul, foloseşte un calendar tipărit, alcătuieşte-ţi o listă de atribuţii şi stabileşte priorităţile. Şi mai presus, impune-ţi să vrei să faci toate lucrurile astea.
5. Nerespectarea promisiunilor. Deşi poate părea un clişeu demult învechit, atunci când nu sunt sigură de ceva, prefer să nu îmi dau cuvântul, să nu promit să fac ceea ce mi s-a cerut tocmai, ca să nu existe riscul de dezamăgire, de nerespectare a promisiunii. Acest obicei urât nu face nimic altceva decât să reflecte teama ta pentru angajamente, teama de consecinţe, poate chiar nepăsarea faţă de ceilalţi şi în timp îi poate face să nu se mai bazeze pe tine, să te evite, să te desconsidere. Ştiu că nu vrei asta, de multe ori poate că nu îţi respecţi promisiunile şi nu o faci cu rea intenţie..dar o faci, şi contează. Înainte să accepţi ceva gândeşte-te de cel puţin 2 ori dacă poţi duce la bun sfârşit angajamentul şi dacă totuşi accepţi ceva ce te pune ulterior pe gânduri, forţează-te, impune-ţi să îţi respecţi cuvântul.

Toţi avem vicii. Mai mici, mai mari, care ne afectează viaţa în mod direct sau nu. Nu sunt eu în măsură să judec pe nimeni, dar ştiu sigur că am tot dreptul din lume să vă spun să nu vă mai lăsaţi doborâţi de duşmanul ăsta crunt, care reuşeşte să distrugă, uşor uşor, aproape orice persoană. A scăpa de viciile astea atât de dăunătoare înseamnă să ajungi la un echilibru interior, să închei un „tratat de pace” cu tine însuţi şi să dai dovadă de voinţă! Voinţa puternică nu este numai ştiinţa de a dori ceva, de a obţine ceva, de a ajunge cineva… ci şi ştiinţa de a renunţa…

Dacă vrei… poţi!