Dacă nu începi să lucrezi pentru pasiunea ta, vei lucra pentru pasiunea altuia!

În caz că ai deschis mai târziu televizorul – sau, de fapt, care televizor?! – dacă ai deschis mai greu ochii la schimbările prin care trecem noi, oamenii ai acestui minunat secol XXI, mă bucur să te anunţ că, pentru prima dată după revoluţia industriala din anii 1800, oamenii încep din nou să muncească, în număr tot mai mare, pentru pasiunile lor.

Dacă până acum părerea oamenilor din zonele urbane, oamenii „educaţi” carevasăzică, era că omul trebuie să meargă la şcoală, la facultate şi apoi să-şi găsească o slujbă pentru care s-a pregătit în toţi anii de faultate, una care să-l ţină angajat până la bătrâneţe, ei bine, mă bucur să te anunţ că mentalitatea se schimbă!

Într-un articol spuneam pentru prima dată că am un „birou” în centrul oraşului. O ceainărie din Bucureşti de la are îmi urmez pasiunea cu succes.

Ei bine, recent am fost la birou pentru a mă întâlni cu un puşti de 18 ani care-şi urmează pasiunea. Este clasa a XII-a şi urmează să dea Bacalaureatul. L-am invitat să stăm de vorbă după ce l-am văzut cântând la un eveniment. I-am zis că-l admir şi vreau să-l ajut. Am scris mai multe despre el aici.

În scut timp, întâlnirea mea s-a transformat într-o întrunire a oamenilor care vor să-şi urmeze pasiunea.

Cu Mustafa (puştiul de a XII-a) deja eram la masă. Ni s-a alăturat Eyal, un alt puşti, care este în primul său an de facultate, dar îşi urmează pasiunea pentru desen.

M-am văzut cu el să discut puţin despre coperta cărţii pe care urmează s-o lansez.

În scurt timp s-a alăturat şi chelnerul de la „birou”, care mi-a cerut un sfat despre cum se poate promova online – pentru că m-a tot văzut cu laptopul în faţă în ceainăria la care lucrează.

„Cum adică să te promovezi?”

„Păi sunt instructor. Aici lucrez doar o dată la două zile.” – aici fiind la ceainărie.

Şi uite aşa, total neprevăzut, la masa mea erau trei oameni pasionaţi, care ştiau ce vor să facă cu vieţile lor.

Eyal mă ajuta pe mine. Eu îl ajutam pe Mustafa. Şi spontan a cerut o mână de ajutor şi Tavi, chelnerul.

Ceea ce observ este că m-am înconjurat cu oameni care îşi urmează pasiunile. Cu oameni curajoşi care vor să facă marea schimbare acum, cât este devreme.

Adevărul este că acum, azi, cea mai mare parte a cititorilor acestui text şi a populaţiei angajate lucrează pentru pasiunea altuia. Nu e vina lor. Chiar nu este. Aşa a evoluat societatea de la 1800 încoace. Aşa am ajuns din cauza (sau datorită?) globalizării. Şi factorii, de fapt, sunt mulţi.

Dar acum, mai mult ca niciodată, ar fi potrivit să ne decidem – vrem sau nu să ne urmăm pasiunea?

Ceea ce observ este că tot mai mulţi oameni îşi fac curaj şi fie demisionează, fie îşi caută joburi mai puţin solicitante, care să le ofere timp să-şi pună propria afacere pe picioare.

Articolul ăsta nu aduce plus valoare. Nu zice cum să faci să-ţi urmezi pasiunea. Nu-ţi oferă o reţetă. Poate pentru unii nici nu zice ceva nou. E doar o observaţie de a mea. Aş vrea să fie un mic semnal de alarmă. Aş vrea să ridice nişte semne de întrebare.

Dacă nu începi să lucrezi pentru pasiunea ta, vei lucra pentru pasiunea altuia!

Şi dacă te interesează acest subiect…

Cartea despre care am vorbit mai sus este despre experienţa mea cu Tribul, o afacere bazată pe pasiunea mea pentru pedalare şi biciclete.

Sunt 120+ pagini despre cum cred eu că orice om poate să-şi monetizeze orice pasiune şi despre ce-am făcut eu ca să ajung unde sunt cu Tribul. Şi nu, nu-s multimiliardar. Sunt… fericit. Şi asta-i, pentru mine, mai important.

Urmează să lansez cartea foarte curând. Dacă eşti interesat, te rog lasă-mi mai jos adresa ta de mail ca să te pot anunţa când şi unde o lansez.