Zilele ăstea citesc o carte nouă. Se numește Give and Take și este scrisă de Adam Grant.
Foarte pe scurt, Adam Grant este cel mai tânăr profesor din istoria Wharton și consultant la Google, NLF, Goldman Sachs, Pixar, etc. iar cartea scrisă de el este bazată pe știință și studii documentate.
În Give and Take, Grant explică faptul că, din punct de vedere al networkingului și a relațiilor personale, există trei categorii de persoane:
- Givers – cei care oferă în mod necondiționat, din plăcerea pură de a îi ajuta pe ceilalți.
- Takers – cei care vor să primească în relațiile cu ceilalți și caută în mod constant să primească partea mea avantajoasă dintr-o interacțiune.
- Matchers – cei care caută să dea și să primească în mod echivalent.
Dintre cele trei categorii, cei care au cel mai mult de câștigat pe termen scurt sunt cei care iau, adică takers. Cei care sunt găsiți cei mai mult înconjurul nostru sunt matchers. Iar cei care câștigă cel mai mult pe termen lung sunt cei care oferă. Ei primesc respectul celorlalți și ajung în situații optime pentru că, chiar dacă sacrifică un câștig imediat pentru binele celuilalt, roata li se întoarce până la urmă.
Sigur, cei care oferă nu calculează lucrurile în acest fel. Ei pur și simplu oferă și asta este o recompensă în sine.
Citind cartea, am început să mă gândesc cine sunt eu și unde m-aș putea încadra.
Mi-am dat seama că în mod nativ sunt un giver. Și cred că mulți oameni sunt așa. Când eram mică părinții m-au certat de multe ori pentru că dădeam mâncarea din frigider, hainele din casă sau chiar lucruri persoanelor care mi se păreau că au nevoie de ele.
Ca educație însă, de multe ori m-am suprins fiind un matcher și, din păcate, chiar un taker.
Hai să analizăm de ce anume:
În cazul în care ai participat la competiții, inclusiv pentru un premiu în clasă, dacă tu câștigai altcineva pierdea, nu? Și dacă altul câștiga tupierdeai? De câte ori ți s-a spus că trebuie să fii primul pentru a primi mai degrabă respectul celor din jur și admirația părinților?
Și nu cumva ai fost crescut cu ideea că dacă faci bine ești tu ăla mai fraier? Sau că facerea de bine … nu e a bună?
Da, și eu am fost la fel.
Dar să revenim la cele explicate de Grant. Folosindu-se de exemple concrete, el face o pledoarie foarte convingătoare pentru beneficiul de a fi un om darnic just because.
Cei care oferă ajung să primească respect, admirație și ajutorul celorlalți. Ei trăiesc mai fericiți, mai iubiți și mai sănătoși pentru că a face fapte bune are impact asupra propriei stări de bine mai mult decât a-ți face bine ție. În plus, au cele mai extinse conexiuni umane pentru că păstrează în mod natural o relație bună cu majoritatea oamenilor.
În plus, cei care iau (takers) ajung să își ucidă singuri oportunitățile de creștere pentru că, într-o lume tot mai digitizată, reputația e un lucru transparent.
Pe măsură ce citeam cartea, m-am simțit eliberată de toate părerile aberante pe care le-am primit în educație. Mi-am asumat giver-ul din mine, m-am bucurat că el este în structura mea profundă și am lăsat orice preconcepție să dispară.
Acum sunt un giver cu tot sufletul și de abia aștept să cresc relația lui cu mine. În definitiv, ne cunoaștem de mult timp. 🙂
Deci, tu cine crezi că ești?
2 răspunsuri