Două somnuri într-o noapte – așa dormeau strămoșii noștri

Există multe cărți, articole și informații interesante despre somn – chiar și noi, pe Motivonti, am scris un articol apreciat pe tema somnului: „Somnul, altă față a lui.”

În mare – concluziile sunt că ar trebui să dormim cam 8 ore pe noapte. Desigur că mai sunt multe alte sugestii: să nu mâncăm sau să bem înainte de somn, să nu stăm cu ochii în televizor înainte de somn etc.

Dar oare de când anume dorm oamenii 8 ore pe noapte, dintr-o bucată? Este oare normal să fie așa?

Normal sau nu, se pare că strămoșii noștri nu dormeau cum dormim noi acum. Ei aveau parte de două somnuri într-o noapte.

Din cauza faptului că nu exista iluminare stradală iar casele erau luminate pe timp de noapte doar cu ajutorul lumânărilor, oamenii adormeau mai devreme decât adormim noi azi.

Se presupune că în mare parte oamenii adormeau în jurul orei 20-21 și aveau un prim somn de 3-4 ore. Apoi se trezeau în jurul orei 1 dimineața și pentru două ore se relaxau.

Relaxarea asta putea să însemne mai multe lucruri: unii oameni făceau sex între cele două somnuri. Alții aprindeau o lumânare și citeau vreme de aproape două ore, până când se culcau din nou până ce răsărea soarele. Alții pur și simplu stăteau în pat, vorbind cu partenerul de viață.

Teoria spune că somnul era împărțit în două somnuri mai mici din două mari motive:

1. focul (pentru căldură) trebuia întreținut. Astfel că oamenii erau nevoiți să se trezească pentru a mai băga niște lemne în sobă.

2. oamenii observaseră că în acel interval al nopții erau mai relaxați, mai spirituali, mai calmi. Era un moment potrivit pentru studiu adesea.

Cu timpul, însă, au apărut cafenelele și electricitatea și oamenii au început să se culce tot mai târziu: fie pentru că ieșeau în oraș, la cafenele, fie pentru că stăteau în case până târziu, ne mai fiind obligați de către întuneric să se culce prea devreme. Somnul devenise o „pierdere de timp” pentru oamenii moderni.

Se presupune că atunci s-au pierdut cele „două somnuri” și somnul a devenit ceva „dintr-o bucată”, adesea de aproximativ 8 ore.

În urma unui experiment s-a observat că un om „modern”, de la oraș, din timpurile noastre, pus într-o casă fără ferestre, la început doarme foarte multe ore. Se presupune că doarme mult pentru a recupera nesomnul din viața sa de zi cu zi – viața agitată de om „modern”.

După câteva zile de somn mult, omul modern începe să aibă „două somnuri”, așa cum aveau și strămoșii noștri. Fără nicio explicație, omul doarme doar 3-4 ore, apoi e treaz vreme de aproximativ 2 ore și apoi doarme din nou 3-4 ore.

Ar trebui oare să revenim la cele două somnuri?

Nu există prea multe argumente pro sau contra celor două somnuri ale strămoșilor noștri – dar este cert că cele două somnuri se întâmplau din cauza lipsei de electricitate/iluminare. Oamenii dormeau mult pentru că era întuneric o mai mare perioadă de timp.

Însă, într-adevăr, se pare că între două somnuri un om este mai relaxat, mai calm. Și cred că fiecare dintre noi știe că noaptea-i un moment foarte bun de citit, de studiat, de meditat.

Dacă ar fi să trag o concluzie personală aș zice că aș vrea să pot să am două somnuri – dar din păcate îmi place prea mult noaptea ca să o dorm. Noaptea citesc în liniște. Noaptea scriu în liniște. Noaptea iubesc liniștea din casă, din jur, de pe stradă.

Aș vrea să am două somnuri: de la 6 dimineața la 10 dimineata și de la 14 la prânz la 18 la după masa. Imposibil? Nu neapărat. Dar trăiesc într-o societate ce are nevoie de mine în acele ore în care eu aș vrea să dorm.

Data viitoare când te trezești în toiul nopții și simți că nu mai poți să te culci la loc nu te mai panica. Nu lua pastile de dormit. Aprinde o lumânare sau o lumină mică și citește. Se pare că-i cel mai bun moment.

Am scris aceste rânduri în urma citirii unui articol pe tema asta, care-i mai detaliat ca al meu. Deci pentru detalii, click pe sursă.