Eşti bun în ceea ce faci?

Noi, românii, am fost crescuţi cu idea că le putem face pe toate.

Dacă i se strică robinetul acasă, românul nu cheamă instalatorul. Îşi spune: „Ce? Eu nu sunt în stare?”. Se chinuie până işi prinde urechile şi munceşte până îi dă de capat.

Eu cred că este un concept greşit, iar auto-gospodărirea asta exagerată este adeseori, nu numai ineficientă, dar şi distructivă. Dacă ar fi posibil ca fiecare să le facă singur pe toate, atunci nu am mai avea nevoie unii de alţii.

Croitorul ar fi şi cizmar şi zugrav şi tâmplar şi doctor şi instalator.

Pentru că trăim în comunităţi, este impetuos necesar să avem nevoie unul de celălalt.

Pentru a reuşi să ridicăm nivelul comunitaţii în care trăim, ar fi ideal să facem lucrurile la nivel optim. Cine nu a auzit zicala „Decât mult şi prost, mai bine puţin şi bun”?

Eu cred că fiecare dintre noi ar trebui să-şi propună să facă foarte bine măcar UNUL din lucrurile pe care le face. Măcar UNUL să se apropie de perfecţiune. Asta necesită DĂRUIRE pentru acel lucru.

Încă de când îşi poate exprima prima dată opţiunile pentru viitorul lui, cam pe la 15 ani, atunci când trebuie sa aleagă ceea ce va face „mai departe”, tânărul viitor adult trebuie să-şi propună câteva lucruri, cum ar fi: să fie ceva pentru care are abilităţi deosebite, să fie ceva care să îi facă plăcere şi să îi capteze interesul, să-şi propună să exceleze în domeniul pe care îl alege, etc. Desigur, pentru aceste lucruri are nevoie de îndrumare şi, mai ales, să-i fie implementat prin educaţie un fel de cod personal, pe care el să-l adapteze şi să-l personifice dupa propriile necesităţi.

Este greşită „tehnica” de influenţare a părinţilor care încearcă să faca ei înşişi aceste alegeri, neţinând cont de genul de lucruri pe care le-am enumerat mai sus.

Ei spun: „Tebuie să urmezi medicina. Vei avea o meserie bănoasă” sau „Trebuie să urmezi finanţele. Vei avea o meserie căutată” sau „Trebuie să alegi avocatura. Este o tradiţie de familie”. Nu mai contează că viitorul medic are, de fapt, talent la desen şi la matematică şi vrea să fie arhitect, de exemplu. Nu contează că viitorului avocat îi place tehnologia şi vrea să devină expert în computere.

Pentru cei mai mulţi dintre noi asta deja face parte din trecut. Acum ce e de făcut?

Dacă am luat decizii ghidaţi de părinţi sau dacă părinţii au luat deciziile pentru noi. Dacă noi am luat singuri deciziile, dar am ajuns la concluzia că, deşi în momentele respective ni se păreau cele mai bune, au fost greşite. Ce mai putem face?

Putem face exact aceleaşi lucruri pe care am fi putut face atunci. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început. Niciodată nu e târziu să luăm decizia care ne poate schimba viaţa. În mai bine.

Dacă nu eşti mulţumit de alegerile tale trecute, poate că e vremea să faci altele. Dar dacă te hotărăşti să faci pasul acesta, fă-l cu grijă şi propune-ţi să fii „the best of the best”. Este foarte important!

Nu este necesar ca un OM să aibă acelaşi gen de job toată viaţa, în idea că pentru asta s-a pregătit iniţial. Dar în momentul în care se hotărăşte să se apuce de altceva, este necesar, util şi mulţumitor pe plan personal să o facă cu dăruire şi să exceleze în domeniul pe care îl alege.

Pentru asta trebuie doar ca alegerea să fie cea corectă.