Gândeşte pe dos, ar putea fi sănătos! (3 poveşti doveditoare)

Trăim în stereotip, în prejudecăţi, în rutină… lumea (oare la cine mă refer când zic „lumea”?) se uită urât la tine dacă faci ceva ieşit din comun, ceva ce nu s-a mai făcut. Oare cât de sănătos este să gândeşti pe dos? Mi-am cumpărat o carte „inspiraţională” de curând. Înainte să vă zic cum se numeşte vreau să vă spun pe scurt 3 poveşti care mi-au rămas în cap. 🙂

Prima poveste: Pe vremuri (prin 1960, să zicem) atleţii care săreau la înălţime foloseau o tehnică numită „Western Roll” – vasăzică săreau paralel cu bara. Recordul olimpic până atunci era de 1.72 m. Dar în 1968 Dick Fosbury, un altlet mai puţin cunoscut, a făcut un nou record: a sărit 2.24 m! În loc să abordeze bara frontal, a abordat-o cu spatele! CU SPATELE?! Da, cu spatele.

Pentru noi… nu-i nimic special: azi mai toţi atleţii folosesc metoda „Fosbury Flop”. Dick a gândit pe dos, a sărit cu spatele spre bară şi a ridicat recordul olimpic cu 50 de cm. Se pare că uneori tratarea lucrurilor cu spatele aduce succesul. 🙂

A doua poveste: Allen Lane este fondatorul editurii Penguin. Cum a atins Allen succesul cu editura sa? Într-un mod foarte ciudat… a mers pe ideea: „Scriitori buni, design bun, calitate bună la 6 pence”. Dar când Allen a propus librăriilor afacerea sa în 1934, librarii au zis: „Dacă nici la un preţ de 7 şilingi şi 6 pence nu scoatem profit, cum să facem profit din cărţi de doar 6 pence?”.

Scriitorii s-au temut să nu-şi piardă drepturile de autor, editorii nu au fost de acord să-şi vândă cărţile în ediţii broşate… Parcă totul era împotriva lui Allen. Dar un lanţ de magazine („WoolWorths” pe al său nume) a acceptat afacerea lui Allen. WoolWorths vindea doar produse sub 6 pence. Azi Penguin este o editură imensă ce are un succes imens încă din 1934. Allen a gândit pe dos.

A treia poveste: George Eastman era un funcţionar la început de carieră, dar cu un loc bun de muncă la o bancă. Totuşi, în 1881 şi-a dat demisia ca să-şi urmeze pasiunea: şi-a deschis propria firmă în domeniul fotografiei.

Dar nu aici a gândit George pe dos… A gândit pe dos atunci când, pentru prima dată în istoria brandurilor, şi-a redenumit firma (după 7 ani de activitate) „Kodak”. Pentru 1881 alegerea era mai mult decât ciudată! „Kodak” nu însemna nimic. Aşa cum nici Google nu însemna nimic. Dar azi aceste nume, aceste branduri puternice, au devenit verbe.

George a riscat, a gândit pe dos, şi-a denumit firma într-un mod foarte straniu. Dar de ce? Pentru că nu putea fi pronunţat greşit (indiferent de naţionalitatea clientului). George a gândit pe dos. Toată lumea ştie în ziua de azi despre Kodak – afacere născută acum peste 100 de ani.

Carte recomandată: „” – Paul Arden / Editura ART