Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!

Îmi pare rău, însă o să încep acest articol prin cuvintele spuse de Iisus Hristos ”Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!”.

E greu să ierți într-o lume neiertătoare dar trebuie să faci asta pentru tine, pentru confortul tău psihic.
Neiertarea îți face rău în primul rând ție și de obicei merge mână în mână cu răzbunarea care știm cu toții că e arma celor proști.
Nu te liniștește decât pe moment.
Așa că dacă nu vrei să îți ruinezi sănătatea trebuie să ierți.

S-a dovedit științific că toată încărcătura negativă  pe care o aduce acest sentiment îți îmbolnăvește trupul și nu numai.

Iar dacă Creatorul ne iartă nouă toate răutățile pe care le facem în fiecare zi noi cine suntem de nu putem ierta?
Orgoliul nostru nemăsurat, ego-ul nu ne lasă să iertăm. Nu degeaba este considerat un păcat.

Vorbesc din perspectiva unui om mândru care a comis multe greșeli și care a descoperit că nu e buricul pământului și că lumea poate trăi bine mersi și fără mine. M-am îmbolnăvit  de inimă fiind deranjată și considerându-mă jignită și de un cuvânt care în mintea mea nu suna cum aș fi dorit. Asta până când am realizat că îmi fac singură rău. Am tratat această tară de caracter cu mai mult calm, fiind mai tolerantă cu cei din jur, mai binevoitoare, cu mai puțin spirit critic deoarece nimeni nu este perfect. M-au ajutat enorm cărțile de spiritualitate și dezvoltare personală pe care le-am citit și m-am întors către mine să îmi văd mai bine bârna din ochiul meu decât paiul din ochiul altuia.

Nu spun că este ușor să devii dintr-un om orgolios, un om împăciuitor și iertător.

Societatea în care trăim ne învață să fim neiertători, să ne urâm, să ne tragem preșul unii la alții, să ne mâncăm unii pe alții.
La unii se produce transformarea printr-o mare suferință sau prin ceva care le zguduie viața din temelie.
Nu arareori citești despre oameni care au avut poziții și profesii dintre cele mai înalte iar dintr-o dată au lăsat totul deoparte și au ales altfel de existență total diferită față de stilul lor de viață anterior.
Sunt multe fapte ale semenilor noștri care par de neiertat. Dacă te uiți în jur mulți semeni de ai noștri comit lucruri abominabile, groaznice, de neimaginat. Te întrebi cum de ai putea să ierți așa ceva.

Și totuși cât ar părea de terifiant zici:  Doamne iartă-i că nu știu ce fac.

Acorzi involuntar circumstanțe atenuante. Te gândești că omul acela nu a fost în facultățile sale mintale. Mai zici să te ferească cel de sus de întunecarea minții.

Ce ai putea să faci în aceste situații?

Cred că iubirea este panaceul universal pentru tot. Dacă iubești ierți orice. Poate nu uiți, poate te îndepărtezi de ceea ce ți-a făcut rău dar iertarea te ajută să mergi mai departe, să evoluezi. Și la fel cum sticla se transformă în artă prin foc așa și omul se călește și devine mai puternic prin suferința avută. Ca să ierți trebuie să fi suferit o dezamăgire, o nedreptate, orice. Poți gândi că ceea ce ți s-a întâmplat acum te-a ferit de ceva mai rău.

Dacă nu te ierți pe tine pentru tot ce a fost greșit în viața ta, nu poți ierta pe altcineva. Fă curățenie în interiorul tău pentru a câștiga liniștea după care sufletul tău tânjește.

Zi în fiecare zi aceste cuvinte: Îmi pare rău. Te rog iartă-mă. Te iubesc. Îți mulțumesc.î

Pentru că la început a fost cuvântul și toate celelalte au fost după el. Și într-o lume neiertătoare, un cuvânt bun contează și nu costă nimic.

Încearcă, nu pierzi nimic!

Îmi pare rău. Te rog iartă-mă. Te iubesc. Îți mulțumesc.

Elisabeta Neagu