De Dragoş Bucurenci n-am aflat de la TV, ci într-un autocar ce mă ducea acum un an (cred) spre un loc de plantat pomişori. Eram voluntar de bună voie şi nesilit de absolutmente nimeni. Voluntar pentru MaiMultVerde – ONG înfiinţat în 2008 de către, culmea, Dragoş Bucurenci, Doru Mitrana, Andreea Teodorescu şi Hanno Höfer.
M-am hotărât să-l iau la întrebări pe Dragoş pentru că este faimos. Da, pentru că este faimos şi e un om de succes. Faptul că m-am hotărât să-l intervievez a fost mai mult un test, un pariu cu mine: „Îmi va răspunde sau nu la întrebări? Oare-s prea insignifiant pentru cineva ca el?„. Ceva-mi zicea că Dragoş, oricât de ocupat ar fi, îmi va răspunde. Şi aşa a fost.
Şi acum scurtul nostru interviu:
1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…
Sunt născut şi crescut în Bucureşti. Sunt Fecioară cu ascendent incert. Îmi place salata de vinete. Nu am hobby-uri. Ce mai vrei să ştii?
2. De când ai şi de unde a pornit pasiunea asta nebună pentru voluntariat, ecologism şi tot aşa?
S-a întâmplat acum mulţi ani, când am ajuns în Delta Dunării pentru prima dată şi am fost uimit de frumuseţea sălbatică a acestui loc, dar şi de încrâncenarea cu care oamenii încearcă să îl distrugă. Revin mereu în Deltă, impresia rămâne aproape aceeaşi, sunt puţine lucrurile care îmi dau speranţă că situaţia se va îmbunătăţi. Din acest refuz de a lua parte la un viol în grup s-a născut hotărârea mea de a proteja mediul acolo unde este posibil. Mi-am dat apoi seama că există numeroşi români care gândesc ca mine, iar prin MaiMultVerde încercăm să construim o nouă cultură a voluntariatului pentru mediu în România, să le oferim celor care vor să se implice în proiecte de protecţia mediului ocazia să o facă.
3. Cu Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta ai strâns o sumă impresionantă de bani – 900.000 € – de la companii. Cum ai reuşit aşa ceva în contextul în care acum câţiva ani ecologia în România era „invizibilă”?
Am înţeles ceva foarte simplu: că, dacă vrem şi altceva decât pomeni de la stat, trebuie să convingem companiile să ne susţină. Şi, ca să faci asta, trebuie să le vorbeşti pe limba lor şi să le înţelegi nevoile. Adică să te adaptezi unui model de business profesionist şi să tratezi sectorul privat ca pe un partener, nu ca pe un sponsor sau, mai rău, ca pe un duşman. Nu în ultimul rând, asta înseamnă să promiţi, să planifici şi să livrezi rezultate concrete, nu rapoarte narative de sute de pagini.
E un slalom continuu la mine-n agendă între toate aceste roluri, dar, cu puţină disciplină, până la urmă îşi găsesc toate locul.
4. Ce părere ai despre îndemnul biblic ce spune: „Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei afla.”? Te-ai „folosit” de el pentru a ajunge la succesul despre care vorbeam în întrebarea anterioară?
Principiile după care mi-am structurat eu politica de fund raising nu le-am luat din Biblie, ci din “Filantropica” lui Nae Caranfil. “Mâna întinsă, care nu spune o poveste, nu primeşte pomană!”, “Uneori, trebuie să nu te îmbraci în zdrenţe, dacă vrei să primeşti pomană.” şi, desigur, “Nu-i nici o ruşine să ceri, ruşine e să nu primeşti.”
5. Cum reuşeşti să-ţi împarţi timpul, cum te organizezi, cum faci faţă atâtor „cerinţe”?
Eu mi-am început cariera la 18 ani lucrând ca voluntar la “Salvaţi Copiii”. M-am ocupat apoi trei ani cu comunicarea new media la British Council, am construit alţi trei ani “Salvaţi Delta”, iar de doi ani conduc MaiMultVerde. Profesia mea de bază este managementul, este domeniul în care am şi cea mai mare experienţă şi cele mai bune calificări. Jurnalismul a fost dintotdeauna pentru mine a doua dragoste, amanta cu care mi-a plăcut să-mi pierd mai mult nopţile şi mai rar zilele. Şi mai sunt şi altele: de jumătate de an îmi explorez vocaţia de trainer. E un slalom continuu la mine-n agendă între toate aceste roluri, dar, cu puţină disciplină, până la urmă îşi găsesc toate locul.
6. Cu atâtea pe cap sunt sigur că nu ai mereu chef de muncă… Ce faci când nu ai chef să faci ceva?
Citesc, văd un film, merg la un concert sau stau îndelung de vorbă cu prietenii, sunt singurele activităţi cu adevărat de loisir. Toate celelalte au un scop, un sens, aşa că le consider tot un fel de muncă.
7. Cât de important este pentru tine să ai gânduri pozitive şi să elimini toate gândurile negative când vine vorba de viaţa ta de zi cu zi?
Nu ştiu să-ţi răspund pentru că nu ştiu ce înţelegi tu prin gânduri pozitive şi negative. Eu încerc în general să elimin gândurile inutile, care nu duc nicăieri.
8. Un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?
„Sunt optimist. A fi orice altceva ar fi inutil.” – Winston Churchill
3 răspunsuri