Pe Liana m-am hotărât s-o iau la întrebări pentru că în ochii mei este o persoană foarte-foarte curajoasă. Este preşedintele unei asociaţii pentru protecţia mediului, se împlică şi organizează diverse evenimente „verzi”/”eco” şi cel mai nou „proiect” pe care l-a lansat este Let’s Do It Romania.
Deci astăzi vă prezint o nouă persoană pasionată de ceea ce face.
1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…
Sunt Liana, am 27 de ani şi… sunt balanţă. Habar n-am cum să mă descriu. De vreo 7 ani, de când am început munca în folosul mediului / comunităţii nu prea mai ştiu ce-mi place. Îmi plăcea să fac jogging. Zilnic. Câte o oră. Până-mi consumam toţi nervii. Dar de mai bine de un an consum nervii direct în proiecte de mediu.
2. Zi-mi ce este ecologia pentru tine, de când faci asta?
M-am implicat într-un proiect ecologic pe când eram studentă. Era un proiect cu care îmi ocupam timpul, cu care evitam să mă angajez, dar cu care făceam şi ceva util. Ulterior acest proiect a fost ocazia excelentă de a-mi exersa aptitudinile creative, pentru angajarea în publicitate. Când mi-a trecut obsesia cu publicitatea, ecologia a devenit ocupaţia principală a mea şi totodată cel mai bun lucru pe care l-am făcut până acum. În prezent, sunt preşedintele unei asociaţii pentru protecţia mediului, înfiinţată din anul 2008, care organizează sau se implica în parteneriat într-o mulţime de proiecte. Şi care a fost şi premiată pentru activitatea sa.
3. Când şi de unde a apărut pasiunea pentru ecologism?
Un moment anume habar nu am să-ţi spun. A început dintr-o ambiţie, aceea de a face ceva bun în anii studenţiei, fără însă a mă angaja. A devenit apoi o unealtă pentru o dorinţă foarte mare. Iar după ce mi s-a îndeplinit respectiva dorinţă şi mi-am dat seama că nu era de mine, a devenit activitatea principală. Şi obsesivă, căci muncesc până noaptea târziu (spre exemplu, în paralel cu acest interviu, centralizez nişte informaţii venite de la primăriile de reşedinţă de judeţe, într-un proiect de advocacy la nivel naţional).
4. Ce se întâmplă cu Let’s do it Romania? De ce tocmai tu te ocupi de el?
Pai, ce să se întâmple cu Let’s Do It, Romania?! Se face şi în România!
De ce eu? O secundă, să mă duc înapoi de intrebarea asta. Ideea de a face şi în România acest proiect o aveau mai mulţi. În niciun caz nu am fost singura pe care a lovit-o gândul ăsta. Însă, spre deosebire de mulţi alţii, m-am organizat şi am luat iniţiativă. Iniţiativă însemnând că am dat comunicate, am pregătit o mică strategie şi am chemat lumea să discutăm. Acum suntem 6 coordonatori de echipe şi vreo 20 de oameni activi doar în Bucureşti. Plus o serie de autorităţi şi organizaţii non-guvernamentale (nu doar de mediu, ci şi sociale) care sunt implicaţi în organizare. Şi sperăm să mai strângem şi alţi oameni.
5. Şi crezi deci că în septembrie România va fi (curată) lună?
Nu, lună nu. Mult mai curat însă, da cred că în septembrie 2010 aşa va fi România.
6. Presupun că-i foarte greu să găseşti voluntari… cum te descurci la acest capitol?
Greu este să ai oameni care sa poata acorda mult timp acestui proiect. Asta pentru că e al naibii de mult de lucru. Să cureţi o ţară de deşeurile fizice înseamnă atât muncă de birou cât şi muncă de teren. Şi mare parte din această muncă presupune nişte cunoştinţe în diverse domenii: project management, negociere, comunicare, cartografiere, logistică, IT, legislaţie etc. Nu este deloc comparabilă munca pentru acest proiect cu ceea ce face un voluntar de mediu de obicei. Un coleg din acest proiect spunea că suntem ca o multinaţională acum.
7. Cum te descurci cu timpul? Ai timp de tine, de viaţa personală? Cum le împarţi?
Nu mă descurc. De mai bine de un an nu prea mai am timp de mine. Sau nu prea mai am chef să mai fac multe pe lângă activismul ecologic. Mă limitez la a-mi plimba căţelul (pe care l-am luat nu de prea mult timp liber, ci fiindcă schelălăia sub o maşină şi nu am găsit niciun ONG de protecţia animalelor sau adăpost care să-l ia; ulterior am sprijinit cu semnături ONG-urile de protecţia animalelor care duc de ceva timp o campanie de advocacy pentru câinii fără stăpân din România).
Însă nu am ajuns în criză cu timpul dintr-o dată. Treptat a crescut amploarea proiectelor, miza lor, nivelul de muncă, gradul de specializare necesară. Aşa că am nevoie de timp să asimilez informaţii, să învăţ ce e de făcut. În ultimii ani am tot fost în situaţia în care m-am confruntat cu provocări noi, probleme noi… aşa că mi-a luat mai mult timp să găsesc soluţii. Acum obligat trebuie să deleg. Până acum nu prea voiam să fac asta, eram lup singuratic. Îmi plăcea să ştiu că acopăr fiecare parte a proiectului, că lucrez eu cu mâinile mele tot. Dar e drept că acelea erau proiecte pe care le puteam duce de una singura. Acum deja nu se mai pune problema aşa.
8. Ce părere ai despre dezvoltarea personală? Putem lega conceptul de voluntariat cu cel de dezvoltare personală?
Am o parere foarte bună despre dezvoltarea personală. Dar am o părere de rău că nu îmi dau silinţa când e vorba de dezvoltarea mea personală.
Puţin pot lega voluntariatul cu dezvoltarea personală. Însă în niciun caz nu este totul. Pentru mine, voluntariatul a însemnat mai mult dezvoltare profesională, decât personală. Dezvoltarea personală cred că trebuie făcută direct, n-ai cum să o suplineşti sau să fugi de ea.
9. Crezi în Legea atracţiei? (nu cea a lui Newton)
Da, ştiu ce este Legea Atracţiei.
Cred în ea, mi s-a parut foarte frumos explicată în filmul The Secret (aşa am avut primul contact cu acest concept; cred că prin 2004 am văzut filmul) şi văd zi de zi cum funcţionează.
Când am stat puţin să ma gândesc în ce fel o aplic eu, am ajuns la concluzia că sunt foarte masochistă… îmi place să-mi fie al naibii de greu uneori până să găsesc răspunsurile sau soluţiile.
Bine, recunosc şi că dacă ele ar veni uşor, aş fi foarte nefericită. Unde ar mai fi provocarea, supărarea, cearta şi bucuria lucrului rezolvat?!
10. Un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?
Nu ştiu dacă îmi ghidez viaţa dupa el, dar ştiu sigur că îmi sună în cap de fiecare dată când nu găsesc nicio scăpare: “He who can does, he who can’t teaches.” G.B. Shaw
Îmi amintesc că trebuie neapărat să găsesc soluţia şi să acţionez. Mi-e groază să stau pe bară.
4 răspunsuri