Dacă te iau repede și te întreb care-i maxima intimitate dintre doi oameni o să-mi spui că sexul.
Dacă te pun să numești un moment de intimitate, primul care-ți vine în gând, o să-mi spui, mai mult ca sigur că este sexul.
Dacă o să-ți spun că nu de mult am trăit un intens moment de intimitate cu un bun prieten, și că a fost extraordinar de plăcut, o să-mi spui că-s nebună să spun pe un blog public că mi-am înșelat soțul, pentru că, nu-i așa, în afară de sex, ce altceva puteam face cu prietenul și să fie și intim și plăcut?
Iar dacă o să-ți spun că de câteva ori am trăit astfel de momente intense de intimitate cu una dintre prietenele mele, sigur te vei întreba despre orientarea mea sexuală.
Hai să analizăm un pic, intimitate înseamnă sex?
Ce este sexul?
Sexul este relația dintre doi sau mai mulți oameni (să vorbim doar despre oameni astăzi!) în care își folosesc organele genitale în scopul reproducerii sau doar pentru a obține plăcere.
Ce este intimitatea?
Intimitatea este o relație strânsă, profundă cu cineva, relație care presupune împărtășirea unor gânduri, sentimente foarte personale, de obicei ascunse celorlalți oameni cu care nu te afli în intimitate.
Dacă este să ne luăm după definiție, sexul și intimitatea sunt atât de diferite încât este imposibil să fie confundate. Și totuși!
Și totuși se spune că atunci când faci sex ești intim…Mai există oare intimitate în relațiile sexuale de astăzi?
În jurul meu, din ce în ce mai mulți oameni, parte din ei nefiind singuri ci cu familie, ajung să aibă relații sexuale pasagere cu parteneri pe care apoi nu-i mai întâlnesc niciodată, așa-zise aventuri de-o noapte, de-o vară, de-o vacanță.
Și mă întreb ce-i mână oare în direcția asta, să fie oare nevoia de sex? Pare să fie logic, fac sex pentru că simt nevoia să fac sex. În piramida lui Maslow sexul se află undeva la bază, în rândul nevoilor fiziologice, deci este întru-totul îndreptățită credința cum că oamenii fac sex pentru că aceasta este nevoia ce se cere satisfăcută în acel moment. Cum se face atunci că după ce s-a consumat actul sexual, protagoniștii pornesc imediat în căutarea altor parteneri de sex și repetă această experiență aproape obsesiv? Sunt ei atât de ghinioniști încât au parte în actul lor sexual doar de parteneri care nu-i satisfac? Mă întreb, pentru că o nevoie, odată satisfăcută se stinge și apare o alta, de pe un palier, superior, cel puțin așa spune teoria. Ori oamenii aceștia din jurul meu, de ceva timp sunt în continuu în același punct, schimbă extrem de des partenerul în încercarea furibundă de a-și satisface nevoia ce-i macină și în același timp par nemulțumiți, neîmpliniți, mă uit la ei și-i văd în suferință. Paradoxal!
Pentru toate astea există o explicație.
Nu nevoia de sex se cere atât de insistent satisfăcută, ci nevoia de intimitate, iar din cauza confuziei care există în capul nostru, cum că sex = intimitate, noi încercăm să satisfacem o nevoie superioară, aceea de intimitate, printr-un act care satisface o nevoie bazală, iar în plan concret, imediat, la nivel subiectiv trăim eșec după eșec, dezamăgire după dezamăgire până la marea depresie finală. E ca și cum corpul tău îți cere cu disperare aer iar tu îi dai apă, ignorând cerința.
Nu lipsa sexului îi face pe oameni nefericiți, ci lipsa intimității.
Fă un exercițiu!
Imaginează-ți o femeie care-și ține în brațe bebelușul de doar câteva zile născut. El e vulnerabil, total dependent, ea trăiește în momentul acela cele mai amestecate emoții – iubire (față de el), frică (de situație), furie (că noul statut o lipsește de multe), neputință (oboseală), durere. Îl ține în brațe și știe că el e vulnerabil, ar putea să-i facă rău și nu îi face, își trăiește emoția fără să se teamă de ce i s-ar putea întâmpla arătându-se bebelușului vulnerabilă asemeni lui. Amândoi sunt bine, împliniți în neputința lor.
Aceasta este intimitatea – apropiere fizică și o deschiderea emoțională până la vulnerabilitate.
De aceea doar sexul de-o noapte nu satisface nevoia de intimitate pentru că acolo e doar apropiere fizică și nimic altceva. Tot așa cum nu e intimitate împărtășirea unei emoții pe Facebook sau trăncănitul la telefon cu o cunoștință.
De aceea sexul nu mai satisface o nevoie ci a ajuns să fie anestezie pentru o altă nevoie uitată, rămasă nesatisfăcută prea mult timp. Ca un cerc vicios: apare nevoia de intimitate, faci sex și amorțești un pic iar după ce efectul anesteziei trece, mai rău te doare lipsa intimității și faci sex iar, sex nebun, sex mult, sex sălbatic, iar când trece anestezia te doare atât de rău că nu mai știi ce să mai faci! Și faci iar sex…
Marea provocare: Fă diferența, fii atent la tine și la nevoile tale, ce îți lipsește? Sex sau intimitate?
