Iubirea şi motivaţia
Băieţi, fie că sunteţi singuri sau sunteţi cu cineva, femeile vă pot motiva în feluri nebănuite. Primul link pe google căutând „iubirea” a fost:
A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.
Asta ar fi definiţia iubirii pe care o ştim toţi, dar dacă este să privim sub aspect psihologic iubirea se defineşte ca fiind procesul reglator ce reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect în forma unor trăiri subiective, rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea unor trebuinţe; altfel spus: afectivitatea.
Motivaţia este fenomenul psihic reglator ce constă în ansamblul necesităţilor interne (apărute ca urmare a dezechilibrelor energetice) ce declanşează şi susţin activitatea omului.
Pe lângă voinţă, motivaţia şi afectivitatea reprezintă două componente fundamentale ale tuturor acţiunilor umane.
Dacă sunteţi singuri, gândiţi-vă la persoana de sex feminin cu care vreţi să fiţi, gândiţi-vă că tot ceea ce nu vreţi voi să faceţi pentru că nu aveţi chef, v-o poate aduce pe ea.
Dacă sunteţi împreună
Dacă sunteţi împreună cu o fată pe care o iubiţi, sunt sigur că vreţi să fiţi cât mai buni pentru ea, dar înainte de asta – nu uitaţi – ar trebui să fiţi mai buni pentru voi. Dacă aveţi o relaţie de lungă durată presupun că v-aţi dat seama că la început aţi fost foarte entuziasmat, motivat să o impresionaţi etc. Eh, după un timp sunt sigur că aţi observat şi că apare obişnuinţa, şi nu mai trebuie să faceţi lucrurile ‘celea mărunte pentru a o impresiona. Asta reprezintă lipsa de motivaţie: o „aveţi” deja pe fată, vă iubeşte şi nu mai trebuie să faceţi nimic altceva, totul e de vis. Bine, nu e chiar aşa pentru că o să realizeze şi ea mai devreme sau mai târziu că: nu mai este nimic ca la început, te-ai schimbat etc. Şi de data asta, printre puţinele dăţi, tipa are dreptate. 🙂
Dacă tocmai v-aţi despărţit
Dacă tocmai v-aţi despărţit definitiv de iubita voastră să nu spuneţi vreodată „Îmi bag picioarele în ea de viaţă, azi o să stau doar în pat, iar de mâine nu o să îmi mai pese de ea!” pentru că şi mâine vă va păsa, şi poimâine şi peste 10 zile şi peste 100 de zile; dacă nu faceţi nimic în acest sens, să treceţi peste relaţia ce tocmai aţi încheiat-o, sunteţi nişte bolovani, dar dacă totuşi după ceva timp (să zicem 3-4 luni) aţi încercat să treceţi (ai încercat cu una sau mai multe fete) peste dar nu aţi reuşit înseamnă că încă o mai iubiţi pe respectiva fată. Părerea mea, în acest caz, ar fi să vă duceţi să vorbiţi cu ea şi să vedeţi dacă şi ea mai simte ceva pentru voi. Dacă încă simte, happy happy joy joy, dacă nu simte, adio şi la revedere. Important e ca în alea 3-4 luni, să nu renunţaţi la nimic din ceea ce făceaţi atunci când eraţi cu ea. Din contră, ar trebui să vă concentraţi mai mult pe dezvoltarea personală, să deveniţi un om mai bun, mai organizat.
Fiţi constanţi!
Încercaţi să faceţi din orice lucru negativ, un lucru pozitiv.
