Nu-ţi complica viaţa dacă nu-i cazul
V-aţi gândit vreodată că noi doar ne complicăm viaţa aici, în oraş? De cât timp n-aţi mai fost la ţară? Noi, cei de la oraş nu avem timp. Cică! Bunică şi bunicul de la ţară de ce au mereu timp? De ce noi, cei de la oraş, suntem „stresaţi” în timp ce ei nu sunt. „Ţară” şi „oraş”, mediul rural şi mediul urban… oricum ar fi, aţi înţeles ideea.
Am găsit o poveste foarte drăguţă pe care o împart şi cu voi. Aştept păreri în josul paginii.
„Felicitarile mele, frumoși pești. Cât timp ți-a luat să-i prinzi?” a întrebat americanul.
„Puțin timp” a răspuns rezervat mexicanul.
„De ce nu stai mai mult că să prinzi mai mult peste?” l-a întrebat atunci americanul.
„Am destul cât să satisfac nevoile imediate ale familiei mele” a răspuns mexicanul în timp ce descărca peștii din barcă.
„Dar… Ce faci în restul timpului?”
Pescarul se uită în sus și zâmbește, „Dorm până târziu, pescuiesc puțin, mă joc cu copiii, iau o siestă cu soția mea Maria, seara mergem în sat, savurăm niște vin cu prietenii și cântăm la chitară până noaptea târziu, am o viață plină și frumoasă, senor.”
„Pff!” exclamă americanul și-i spune, „Eu sunt MBA la Harvard și te pot ajuta. Ar trebui să stai mai mult timp la pescuit, cu surplusul obținut cumperi o barcă mai mare și reinvestești în continuare. Apoi cumperi mai multe bărci, iar în final vei avea o flotă de pescuit.”
„În loc să vinzi către un intermediar, vei vinde direct către consumatori, după care îți vei deschide propria fabrică de conserve. Vei controla producția, procesarea și distribuția. Te vei mută inițial în Mexico City, apoi în Los Angeles și în final la New York unde vei avea la dispoziție resursele necesare pentru a-ți dezvoltă afacerea.”
Pescarul mexican întreabă timid: „Dar, senor, cât va dură asta?”
Americanul răspunde încrezător: „Cel mult 15-20 de ani.”
„Și apoi, senor?”
Americanul zâmbește mândru și-i răspunde, „Asta-i partea cea mai frumoasă! La momentul potrivit, vei anunța o ofertă publică de vânzare (IPO), vei vinde acțiunile companiei și vei fi bogat, o să faci milioane!”
„Milioane senor? Și apoi…?”
Americanul răspunde încet, „Apoi te pensionezi, te muți într-un sat pe coastă unde poți să dormi până târziu, să pescuiești puțin, să te joci cu copiii, să iei sieste cu soția … iar seara poți să savurezi un vin și să cânți la chitară cu prietenii.”
