Ţi-a spus vreodată cineva să nu-ţi imaginezi un elefant roz?
Dacă nu, află că dacă cineva ţi-ar fi spus asta, în clipa următoare, inevitabil şi incontrolabil, deja vizualizai un elefant roz. Dacă nu mă crezi, încearcă acest mic experiment pe cea mai apropiată persoană… 🙂
Şi aşa cum creierul nostru îşi poate imagina lucruri care, de fapt, nu există, creierul nostru poate pune lucruri care există cu adevărat în perspective foarte diferite.
Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi zică cineva de o anumită melodie? Sau de o anumită maşină? Şi apoi să tot dai de melodia respectivă la radio sau de maşina aceea în trafic? Deşi poate până atunci chiar nu le mai observasei niciodată…
Ochii noştri ne ajută să vedem aşa cum urechiile noastre ne ajută să auzim. Dar uneori degeaba auzim dacă nu ascultăm. Uneori degeaba vedem, dacă nu observăm.
Melodia aceea pe care acum o tot auzi la radio… maşina aceea care acum o tot vezi în trafic… erau de ceva vreme acolo. Tu pur şi simplu nu le băgai în seamă. Deşi… chiar le auzeai, chiar le vedeai… creierul tău le ascundea, le dădea „hide„. De ce? Pentru că nu le considera relevante.
Dar automat au devenit relevante în clipa în care cineva ţi-a atras atenţia asupra lor.
Uite, hai să facem un experiment: Maşinile roşii călătoresc împreună.
Şi acum, inevitabil şi inexplicabil, vei vedea în trafic cum foarte-foarte multe maşini de culoarea roşie călătoresc împreună.
Şi automat, tot inevitabil şi inexplicabil, creierul tău va ignora acele maşini roşii care nu au alte maşini roşii în preajma lor.
Creierul nostru filtrează totul!
De fapt, desigur, pentru noi toţi tot ce există în jurul nostru e la fel. Diferă perspectiva. Diferă modul în care creierul fiecăruia din noi filtrează informaţia primită prin ochi, nas, urechi, piele…
De aceea vom observa cum oamenii au obiceiul de a se certa pe subiecte precum religie sau politică.
Despre religie, spre exemplu, ateii vor găsi numai argumente anti-existenţa unui Dumnezeu… iar când ceva incredibil şi inexplicabil se va întâmpla în viaţa lor, ei nici nu vor observa. Căci creierul lor e setat să filtreze ceea ce pare „dumnezeiesc”. Spre deosebire de atei, credincioşii vor întâlni tot mai des în viaţa lor momente ce par, într-un fel sau altul, dumnezeieşti.
La fel e şi cu politica – deşi cu toţii vedem şi auzim aceeaşi politicieni, cei care spun că „Toţi politicienii sunt necinstiţi.” îi vor observa, cel mai probabil, doar pe acei politicieni necinstiţi şi nu vor da nicio şansă celor cinstiţi, din nou, filtrându-i.
Putem să ne păcălim creierul…
Tocmai asta ne face diferiţi de animale. Nu suntem „pur şi simplu”. Suntem evoluaţi. Avem o imaginaţie incredibilă. Avem puteri supranaturale comparativ cu orice altă creatură de pe Pământ.
De ce să nu ne programăm creierul să observe ceea ce e frumos în viaţă? Putem. Trebuie să vrem.
Totul în jur e la fel pentru toţii… perspectiva e singura care-i diferită.
Nu-ţi imagina o maimuţă cu o navă spaţială în braţe!
Ţi-ai imaginat-o?
