Paradoxul timpului

Paradoxul timpului este că avem clădiri înalte, capricii limitate, străzi foarte late, dar puncte de vedere foarte limitate. Cheltuim mult, dar avem puţin, cumpărăm mult, dar ne bucurăm mai puţin de tot. Avem case mari, dar familii mici, conforturi mari, dar puţin timp. Avem multe diplome, dar puţină înţelepciune. Avem cunoştinţă multă, dar nu şi abilitatea de a judeca, mulţi experţi, dar şi multe probleme, mai multe descoperiri în medicină, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim fără sens, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm mult prea repede, stăm până târziu şi ne trezim foarte obosiţi, citim prea puţin, ne uităm la televizor prea mult şi ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat avuţiile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea puţin şi urâm prea mult.

Am învăţat cum să ne consturim o carieră, dar nu cum să trăim. Am adunat doar ani la viaţa noastră, nu viaţa la anii noştri. Am fost pe lună şi înapoi, dar nu putem trece strada pentru a ne putea vizita vecinul. Am făcut lucruri mari, dar nu lucruri bune. Am curăţat aerul, dar ne-am poluat sufletul. Am sfărâmat atomi, dar nu şi mândria noastră. Scriem mult, dar învăţăm puţin. Plănuim mult, dar realizăm puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu să şi aşteptăm. Construim mai multe calculatoare pentru a stoca mai multe informaţii, dar comunicăm între noi din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fastfood-ului, dar a unei digestii extrem de îngreunate: oameni mari şi caractere mici, profituri măreţe, dar relaţii superficiale. Acestea sunt zilele marilor câştiguri, dar şi a divorţurilor, case mai frumoase, dar cu cămine triste.

Aminteşte-ţi să petreci timp cu cei pe care îi iubeşti, pentru că ei nu vor fi lângă tine pentru totdeauna.

Aminteşte-ţi să spui ceva drăguţ unei persoane, pentru că niciodată nu ştii cum poţi sădi ceva care va creşte în ea, ceva măreţ.

Aminteşte-ţi să strângi mâna şi să te bucuri de momentele speciale, pentru că ar putea fi singura ocazie când vei putea face asta.

Acordă-ţi timp să iubeşti, să vorbeşti şi să împărtăşeşti gândurile, de multe ori nespuse, din mintea ta.

şi adu-ţi mereu aminte:

Viaţa nu este măsurată de numărul respiraţiilor noastre, ci de numărul momentelor care ne iau respiraţia.

de Dr. Bob Moorehead » sursă / Tradus de Lavinia