Poate?!

“Poate”. Un cuvânt atât de obişnuit şi totuşi atât de plin de semnificaţie. “Poate” semnifică nesiguranţă, incertitudine, îndoială, ezitare sau chiar dezinteres.

Spui: “Vreau să ne vedem joi” şi primeşti răspunsul:”Ăăăăăă…poate ne vedem”. Răspunsul nu este  DA sau NU. Este “Poate”. Adică “Mă mai gândesc”. Completat cu un eventual “dacă nu intervine ceva”, ar avea ca “traducere” că orice intervine ar fi mai bun decat o întrevedere cu tine. Lipsa unui răspuns ferm te face să te gândeşti şi tu la alternative, deşi pozitia ta initială era cât se poate de clară.

Ce ar putea exprima mai bine atitudinea celuilalt faţă de tine decât răspunsul pe care îl primeşti? Un DA sau un NU ferm reprezintă mai mult decât atenţie. Reprezintă RESPECT. Un “Poate” lasă o portiţă de scăpare pentru o alternativă mai bună. Pe mine, una, ma scoate din minţi! În mometul ăla mă simt de parcă cerinţa mea devine imperativă şi crează obligativitatea acceptării, deşi totul este optional! “Poate” nu reprezintă o opţiune, ci nesiguranţa opţiunii în sine.

Chiar astăzi am auzit la radio că s-ar fi făcut o statistică din care reiese că dacă foloseşti de mai mult de doua ori într-o conversaţie cuvântul “Poate”, deja interlocutorul pierde încrederea pe care o avea – cel puţin teoretic – în tine.

Murphy spunea: Lucrurile se distrug proporţional cu valoarea lor.

“Poate” diminuează sau estompează valoarea, distrugând-o. Este nociv şi trebuie evitat. Mai bine un NU ferm, decât nesiguranţa. Un refuz direct mi se pare mai mult decât mulţumitor şi mai uşor de acceptat decât o variabilă.

Cel mai mare păcat faţă de oameni, nu este ura, ci indiferenţa faţă de ei. Indiferenţa este esenţa inumanitaţii. (George Bernard Shaw)