Este mult mai uşor să comunicăm acum. Avem telefon, mail, skype/y!m. Cu cât avem acces mai mult la un lucru, cu atât îşi pierde din valoare. Cel mai la îndemână exemplu este educaţia/învăţarea. Acum nu mai este un lux, astfel că nu ne dăm interesul deloc în a învăţa continuu din cauză că avem la dispoziţie oricând informaţia. Aşa este şi cu comunicarea.
Prima scrisoare pe care am trimis-o, a fost unei tipe din Finlanda. M-am înscris prin clasa 4a, la ora de engleză, într-un program numit PenPal. Aşa am ajuns să vorbesc cu tipe din Finlanda, Franţa şi SUA. Ţin minte şi acum că cea din State mi-a zis să vorbim pe mail, iar eu eram: „ok, acum trebuie să văd ce înseamnă mail..„.
Ultima scrisoare am trimis-o în 2004 sau 2005 unei tipe din Lugoj. Ne împrietenisem pe un forum şi schimbasem cred că vreo 5 scrisori. Era un sentiment fain când mama îmi spunea: „ţi-a scris Aylin!”. Diferenţa între scrisoare şi e-mail este ca cea dintre o carte şi un e-book. Este un alt sentiment să răsfoieşti cartea, decât să dai scroll/zoom cu degetul. Acelaşi sentiment pe care îl ai când te străduieşti să scrii scrisoarea fără greşeli, cât mai frumos pentru a-l impresiona pe destinatar.
Astfel că provocarea de azi este următoarea: scrie cu drag unei persoane pe care ai surprinde-o, dar şi aprecia acest gest.
O să îndeplinesc şi eu provocarea asta. O să îi trimit o scrisoare tipei din Lugoj. Sper să nu se supere prietenul ei.
