Era cândva un regat. Acest regat era condus de un rege şi o regină minunaţi. Toţi supuşii îi iubeau pentru bunătatea şi înţelepciunea lor. Toată lumea era fericită. Într-o zi, regele vecin a pornit război împotriva lor, invidios pe bunăstarea şi fericirea lor. Parte din strategie a fost să le otrăvească fântânile, dar nu ca să îi omoare, ci ca să înnebunească. Toţi locuitorii regatului au băut apa otravită şi au înnebunit. Regele şi regina, nefiind oameni de rând, nu au baut pentru că ei beau numai băuturi alese, aşa că au rămas întregi la minte.
După ce şi-au pierdut minţile, supuşii au vrut sa-i omoare pe rege şi pe regină pentru că aceştia din urmă nu le mai placeau şi nu erau ca ei. Atunci regina, în înţelepciunea ei, l-a sfătuit pe rege să bea şi ei apa aceea ortăvită şi să devină nebuni asemeni supuşilor lor. Zis şi făcut. Cei doi au băut apa şi au înnebunit, aşa că supuşii nu i-au mai văzut altfel decât ei. L-au ascultat pe rege şi au câştigat războiul cu regele vecin şi invidios, apoi au trăit cu toşii fericiţi în nebunia lor.
Care este concluzia acestei povestioare? Ce nu înţeleg sau nu li se aseamănă, oamenii vor să distrugă.
Priveşte în jurul tău şi încearcă să împarţi oamenii, conform criteriilor tale, în două categorii pe care le denumim generic: buni şi răi. Acum încearcă să îţi dai seama care sunt mai mulţi: cei buni sau cei răi? Dacă majoritatea e bună şi tu faci parte din ea, crezi că ai putea încerca să schimbi minoritatea? Dacă minoritatea este bună, iar tu faci parte din ea, ţi-ai propus să încerci să schimbi majoritatea? Crezi că ai şanse de reuşită? Mai pot fi oamenii schimbaţi?
Eu mă lupt zilnic cu “majoritatea” mea. Dacă am reuşit până acum să schimb măcar un om, toată munca mea nu este zadarnică. Sunt convinsă ca mulţi dintre “ceilalţi” sunt aşa datorită unor conjuncturi nefavorabile, iar schimbarea lor este mult mai uşoară decât a celor “răi” nativi.
Acum câteva zile, cineva a întrebat ce faci când oboseşti să tot mergi pe drumul cel bun? Cred ca te opreşti să te odihneşti, apoi îţi contiunui drumul. Pur şi simplu.
5 răspunsuri
Stii, cred ca este mult mai usor sa fii rau, decat bun. Mi-e ciuda ca am ajuns la concluzia asta, dar tot lupt zilnic cu „majoritatea”, cum spui tu. Mi-am creat „bula” mea, cu oameni frumosi – eu le zic frumosi, nu buni- si din cand in cand mai vine cate unul din celalalt grup si ne bucuram toti.
In schimb, povestioara mi se pare trista…pentru ca demonstreaza ca pana la urma tot majoritatea decide, desi poate minoritatea ar avea principii mai bune.
Este mult mai usor, ai dreptate! Sunt mai putine reguli, iar cand esti suficient de lipsit de vointa, este foarte usor sa legi calea cea mai simpla.
Este trista, intr-adevar povestioara mea, numai ca mi se pare plina de invatatura. Dupa cum am mai spus si alta data, cand vad situatii „rele”, oameni mai „rai” decat mine sau orice alt fel de lucruri care imi demonstreaza ca sunt cu ceva peste altii, nu pot decat sa-mi amintesc ca nu sunt asa si fiu multumita de asta. Cu alte cuvinte, sa apreciez ceea ce sunt (sau nu sunt). Fiecare intamplare, indiferent cat de negativa pare, are o multime de aspecte pozitive.
Mersi pentru gânduri care nu încap într’o garafă.
Aici dictează paradocsul supremaţiei gloatei. Fiindcă, regele-i doar produsul gloatei (mulţimii) – apare şi dispare, iar gloata…nu. 😀
Binele si raul is doua chestii implementate de religie. Daca elimini factorul asta, totul devine mult mai relativ si mai…”colorat” 🙂 Pana la urma, diferenta dintre bine si rau nu e atat de pregnanta, iar singurele criterii de impartire sunt cele pe care le hotaram noi.
Binele si raul sunt doar doua termene de comparatie. Nu au nimic religios. Pentru orice exista si un opus.
Din nefericire, intr-adevar diferenta dintre ele nu este atat de pregnanta. Daca ar fi existat doar un fir subtire care sa delimiteze binele de rau, lumina de intuneric, caldura de frig si asa mai departe, nu ar mai fi existat compromisul. Compromisul face ca trecerea dintre ele sa fie mai usora si in aceasi timp mult mai periculoasa.
Ar fost mult mai simplu sa existe doar cele doua variante: bine si rau. Asa ca avem trei variante: binele, raul si compromisul, acesta din urma fiind interpretabil in functie de o nevoie morala individuala.
Si tot din nefericire, cele trei nu sunt impartite in mod egal, compromisul fiind cu mult peste celelalte doua variante la un loc.