Ți se întâmplă și ție poate, să amâni să te apuci de acele lucruri despre care știi că sunt importante. Poate îți găsești scuze de fiecare dată, poate uneori îi ajuți pe alții ca să tragi de timp, alte ori exagerezi cu pregătirea spațiului de lucru. La serviciu te întinzi prea mult în pauzele de cafea, în sesiune tot repeți “ăsta e ultimul episod apoi mă apuc”. Raționalizezi de fiecare dată zicând că ți-a prins bine discuția de o oră la telefon și acum vei fi mai eficient, sau că mâine e o zi mai bună pentru știință că așa spune horoscopul. Oricare dintre situații se aplică, e important să știi că, în cartea de căpătâi a organizării timpului “Să nu procrastinezi!” e una dintre poruncile fundamentale. Dar de ce procrastinăm? De ce facem unele lucruri rapid, eficient și cu plăcere și pe altele le tărăgănăm zile în șir și niciodată nu pare un moment bun să ne apucăm de ele? De ce amânăm să facem exact lucrurile de care ne pasă mai mult, uneori?
Lipsa motivării potrivite, lipsa consecințelor pe termen scurt și frica de eșec sunt 3 dintre lucrurile pe care le-am descoperit a contribui la procrastinare. Cum le depășim? 2 povesti și un experiment s-ar putea să fie de ajutor.
Motivarea
Se zice că demult, un călător s-a întâlnit cu 3 lucrători în piatră. Unul dintre ei parea tare nefericit cu ce avea de făcut. Se uita constant la ceas și cu fiecare lovitură în piatră, buza de sus i se arcuia exprimând frustrare. Străinul, văzându-l, îl întreabă ce face.
“Uite tai bucata asta stupidă de granit și abia aștept să se facă 5 să mă duc acasă.” Mormăi lucratorul. “Ce să vezi, iar mi s-au tocit uneltele.” Lucrătorul se puse pe o piatra, tacticos, și începu să șteargă uneltele de praf, pregătindu-le pentru a le ascuți.
“E a 5 oară pe ziua de azi când ți se tocesc uneltele” remarcă amuzat al doilea lucrător. “Prietene!” se adresează omul, de data aceasta străinului, care se abătuse prin locurile alea și căutase vorbă cu ei. “Prietene, n-ai poate o tigară că tare ar merge o pauză. Știi vorba aia, pauzele lungi si dese…” Călătorul dădu din umeri semn că nu are. Îl înterbă și pe acest lucrator ce face. “Uite o pauză, nu ți-am zis? Că stau pe șantier toată ziua. În două luni o să am destui bani să-mi deschid propria mea afacere si mă opresc din ce fac aici.”
Străinul se îndreptă, intrigat, către al treilea lucrător. Acesta părea foarte entuziasmat și foarte puțin atent la ce se întâmplă în jur. Tăia piatra cu voioșie, o admira pe toate părțile și când i se părea potrivită o punea deoparte și se apuca de următoarea. De vreo 2 ori l-a întrebat călătorul ce face până ca omul să audă. “Mă scuzi!” zise omul. “Nu prea am timp să stau la vorba, știi? Eu sunt ocupat să construiesc o catedrală care trebuie să fie gata la timp pentru sutele de oameni care au nevoie de adapost și alinare.”
E util de stiut, atât pentru propria eficiență, cât și, eventual, pentru a angajaților noștri sau a oamenilor cu care lucrăm că există două feluri de motivare: cea intrinsecă si cea extrinsecă. Tehnica morcovul/biciul e clasica motivare extrinsecă. Aceasta presupune ca omul sa fie recompensat atunci când face bine și pedepsit atunci când nu iși face treaba. Cu toate astea, oferind o motivație pur extrinsecă (pentru salariu sau de teama de a fi dat afară) șansele ca subiectul să inventeze scuze și metode pentru a trage de timp sunt mult mai mari. Când nu găsești cu adevărat plăcere în ceea ce faci, vei găsi tot felul de tertipuri pentru a evita să-ți faci treaba.
Pe de alta parte există motivația intrinsecă. Dacă tu știi cum se potrivește responsabilitatea ta, efortul tău în marea schemă a lucrurilor și îți dorești și tu ca rezultatul final sa iasa, șansele sunt să reușești să duci treaba la bun sfârsit fără să tragi prea mult de timp.
Adevărul e că mereu avem motive diferite pentru care facem ceea ce facem. Pe unele lucruri le facem ca să ne plătim întreținerea, pe altele fiindcă ne ajută direct să ne realizăm visele. Mai sunt lucruri pe care le facem pentru karma, sau viața veșnică, cum vreți să-i spuneți. Unele lucruri ne hrănesc nevoile spirituale, altele doar nevoile fizice. Pe altele le facem simplu pentru că am aflat că dacă nu speli vasele o săptămână te trezești cu chiriași rezistenți la radioactivitate.
Cum o rezolvăm? Lanțul întrebărilor DE CE? ca în copilărie. Aceasta functionează pentru mine. Orice lucru mititel pe care îl fac are un scop, dacă îmi amintesc de fiecare dată de ce trebuie sa îl fac și ce rol are în planul un pic mai mare, îmi este mult mai ușor să mă păstrez motivată. Dacă acel lucru nu are defapt un scop, sau pot să-mi ating scopul și altfel, cu atât mai bine că știu, fiindcă pot să-mi regândesc prioritățile.
Încearcă data viitoare chiar cu colegii sau subordonații. Nu le da să cioplească piatra, roagă-i să te ajute să construiți o catedrala împreună.
Consecințe pe termen scurt
EXPERIMENT: Se pare că un profesor de la o facultate foarte prestigioasă, fascinat fiind de fenomenul procrastinării, a decis să facă un experiment. Pentru nota finală, studenții trebuiau să predea un referat. Profesorul le-a propus urmatoarele două posibilități: să predea referatul oricând doresc ei pe parcursul semestrului, inclusiv la început sau la sfârșit, sau să îl predea exact la jumatatea semestrului pe o dată fixă. Dacă alegeau să îl dea la acea dată fixă, trebuiau să anunțe de la începutul semestrului. În caz ca nu respectau termenul limită, nu urmau să promovze materia. Deci studenții aveau de ales între a aduce referatul oricând, sau a promite în avans că îl vor aduce la o dată fixă sau vor suporta consecințele. Majoritatea studenților au ales dată fixă.
Poate mulți dintre noi am face la fel. De ce? Vrem oare să ne auto-sabotăm și alegem să ne asumăm riscul de a pica examenul? Aparent, nu există niciun avantaj evident la a alege cum au ales studenții din experiment.
Raționamentul studenților a fost următorul: Cel mai bine este să predau lucrarea la jumătatea semestrului. Am timp destul să lucrez la acel referat, însă dacă mă întind mai mult intru în sesiune și mă aglomerez și cu celelalte materii. Știu că cel mai bine pentru mine este să predau lucrarea la dată fixată de profesor, însă nu o pot face de unul singur. Dacă miza nu e mai mare, voi lăsa totul pe ultimul moment.
Una e să fii motivat să faci un lucru și alta e să fii motivat să respecți un dead-line. Organizarea timpului e difcilă și e cu atât mai dificilă în situațiile în care ești complet liber să-ți organizezi timpul cum vrei. Oricât de responsabil ești, atâta timp cât iți setezi singur dead-line-urile vei tinde să aglomerezi lucrurile până în ultimul moment.
Cum o rezolvăm? Putem să colaborăm cu colegi sau prieteni pentru a ne impune limitări externe. Ori ca ne formam un mic grup de suport ori că promitem unei terțe persoane că vom respecta un dead-line, sau chiar facem pariu cu cineva ca să avem o miză directă, toate acestea sunt trucuri care ne pot ajuta sa respectăm dead-line-urile, atunci când avem luxul de a ni le stabili singuri.
Frica de eșec
O cunoscuse de 5 minute. O privea atent si uimit. O buclă castanie i se odihnea pe gât. Ochii mari și strălucitori priveau pe rând la oamenii strânși lejer în jurul ei. Buzele roșii și expresive se mișcau continuu. Era frumoasă. Lumea o asculta cu interes. Povestea ceva, un banc cu un doctor. Lumea râdea. Râdea și el. Era deșteaptă. Trebuia să fie a lui…
O cunoscuse de 5 luni. O privea atent si uimit. Părul castaniu, prins la spate, umplea șapca alba de tenis. Ochii mari și străluctori fixau mingea mică și verde. Buzele roșii și moi se strângeau într-o expresie de concentrare. Era frumoasă. Serva a fost perfectă. Era deșteaptă. Trebuia să fie a lui…
O cunoscuse de 5 ani. O privea atent și uimit. Părul castaniu, era prins într-un coc lejer. Ochii mari și strălucitori îl fixau plini de încântare. Buzele roșii și moi se mișcau constant, neputându-și stăpâni zâmbetul. Radia. Era frumoasă. Povestea ceva despre bărbatul la al cărui braț apăruse, în timp ce flutura mâna dreaptă împodobită discret cu ceva strălucitor. Se logodise cu un doctor. Era deșteptă. La naiba, trebuia sa fie a lui!
Povestea, deși romantică, vorbește tot despre obiective și procrastinare.
Să zicem că pe lista noastră de taskuri se găsește un punct care e defapt primul pas, prima sarcină în realizarea unui vis al nostru foarte puternic. Avem deci toată motivația intrinsecă pe care ne-o putem dori. E vorba de a ne apuca să construim în sfârșit propria noastră catedrală. Să zicem și că avem o echipă de oameni cu care avem posibilitatea de a ne seta dead-line-uri pentru a avea acele consecințe directe despre care vorbeam. Să zicem că ne pregătim și fizic și psihic pentru a ne apuca de treabă. Vrem întâi să rezolvăm toate celelalte probleme ca să nu ne stea nimic în drum. Am obosit. Ne propunem să ne apucăm mâine dimineață ca să fim odihniți ca să știm că ne iese bine fiindcă e visul nostru de o viață. A doua zi o luăm de la capăt. Sună cunoscut?
Frica de eșec are ca rezultat pergătirea exagerată și amânarea continuă a realizării unor taskuri. De multe ori, cu cât motivația intrinsecă e mai puternică, cu atât frica de eșec e mai mare fiindcă miza este de altă natură și vrem ca totul să iasă perfect.
Cum o rezolvăm? Primul pas e conștientizarea. Dacă te-ai surprins zâmbind cu jenă la rândurile de mai sus cred că poți bifa primul pas. Pentru al doilea pas, variate surse vuiesc de trucuri, speech-uri inspiraționale și afirmații pozitive. Pe mine mă ajută să știu că oamenii de succes au eșuat întâi de multe ori. Michael Jordan e celebru pentru cuvintele: “Am eșuat din nou și din nou, în viața mea și de aceea am succes!” sau poate te ajuta mai mult cadrarea lui Einstein: “Nu am eșuat, am găsit 100 de metode care nu funcționează”
Scurt pe doi:
- Lipsa motivării poate duce la procrastinare. O soluție bună ar fi să iți amintești constant de ce faci ceea ce faci și sa le amintești și colegilor sau angajaților tăi.
- Lipsa unei consecințe directe ne face să încălcăm dead-line-urile pe care ni le stabilim. Fă un pariu cu un prieten sau ia-ți un angajament în fața cuiva ca să rezolvi această situație.
- Frica de eșec ne împiedică să ne apucăm de planurile la care ținem foarte mult. Amintește-ți că oamenii de succes au eșuat întâi de nenumărate ori și au succes pentru că au continuat să încerce.
Vrei mai mult? Uite niște resurse:
Video:
http://www.youtube.com/watch?v=rUW9TaZTUaI
http://www.youtube.com/watch?v=4P785j15Tzk
http://www.ted.com/talks/dan_pink_on_motivation.html
Cărţi:
David Allen, Getting Things Done ()
Brian Tracy, Eat That Frog!: 21 Great Ways to Stop Procrastinating and Get More Done in Less Time ()
Stephen R. Covey, Seven Habbits of Highly Effective People ()
Acest post este scris de Călina Mircea.
Călina are 24 de ani şi învaţă cel mai uşor interacţionând cu oamenii, acesta fiind motivul pentru care susţine învăţarea non-formală. Subiectul care o pasionează cel mai mult este managementul echipelor, iar în prezent oferă coaching pentru a forma echipe eficiente.
