Te meriţi?
Uneori ne întrebăm dacă ne cunoaştem noi înşine cu adevărat. Dacă ceea ce arătăm este ceea ce suntem. Desigur, nu putem arăta exact cum şi ce suntem, dar ceea ce arătăm este adevărat? Atunci când relaţionăm, fiecare dintre noi este perceput într-un anume fel de ceilalţi. Este adevărat ceea ce vad ceilalîi? Eşti Tu aşa cum te văd ei?
Aghata Christie spunea: “Puţini dintre noi sunt ceea ce par a fi.”
Oare avea dreptate? Oare cei din jurul nostru sunt minciuni mai mult sau mai puţin elaborate sau plăsmuiri create de mintea noastră?
Am observat că fiecare are alte criterii de percepţie. OMUL din faţa noastră este alcătuit dintr-o parte pe care ne lasă el să o vedem şi dintr-o parte pe care noi ne-o imaginăm. Adică: prin comportamentul şi cuvintele sale, OMUL ne spune ceva despre el. Noi receptăm într-un anume fel informaţiile acestea şi ne creăm în paralel o completare a imaginii lui. De multe ori această imagine pe care o creăm ca şi completare a OMULUI este ceea ce am vrea noi să fie. Ceea ce avem noi nevoie să fie. Sau ceea ce ne dorim noi să fie.
„Eu resping realitatea voastră şi o înlocuiesc cu a mea.” Adam Savage
Am auzit expresii de genul: “Stai 20 de ani cu un om şi nu îl cunosti”. Nimic mai adevărat! Când doi oameni îşi împart viaţa o fac pentru că fiecare din ei are o anume motivaţie. Dar poate veni un moment când nu îl mai vezi pe celălalt aşa cum l-ai văzut acum ‘şpe de ani. Calităţile devin defecte, iar defectele devin insuportabile. Atunci te întrebi cine este omul de lângă tine. Sau te întrebi dacă tu ai devenit un alt om.
“Frumuseţea lucrurilor există în mintea celui care le admiră.” spunea David Hume
Eşti doar tu. De fapt, TU şi cu TINE. Fiecare dintre noi munceşte mai mult sau mai puţin conştient să devină ceva anume. Şi ajungi într-un moment în care să te întrebi cine eşti tu? Ţi se întamplă să te întrebi dacă ai devenit ceea ce vroiai să devii? Meriţi să fii ceea ce eşti? Ai muncit destul ca să devii ceea ce eşti sau te-ai lăsat în voia sorţii, cum se spune, şi ai devenit DOAR un produs al întamplărilor din viaţa ta?
Cu cât încerci să fii mai realist, cu atât cei din jurul tău sunt mai “adevăraţi”. Percepţia ta este mai corectă, iar tu ai şanse mai mici să fii dezamăgit.
Începe prin a te cerceta pe tine: eşti cine crezi tu că eşti?
“Două jumătăţi de adevăr nu fac un adevăr întreg.”
