Sunt un fiţos. Nu suport să fiu spontan, să fiu luat pe nepregătite, să fiu grăbit sau să dorm în cort. Sunt, pe deasupra, sclifosit. Mănânc doar anumite mâncăruri şi adesea, dacă plec într-o excursie, mi-e destul de greu să găsesc ceva comestibil (sau pe placul meu).
De aceea… nu sunt un om spontan. Nu suport să fiu spontan.
Şi totuşi, joi, acum câteva zile, am plecat 100% spontan într-o tabără de 4 zile în Braşov. Aveam la mine doar un fular, un hanorac, un lacăt de bicicletă şi bicicleta.
„Hai, Ariel, bagă bicicleta în autocar şi hai cu noi!” mi s-a zis.
Dar cum să pleci 4 zile într-o tabără fără haine de schimb! Fără tricou curat, fără ciorapi, fără … bani destui la tine! (slavă Domnului că s-au inventat cardurile bancare!)
Şi, deşi am fost greu de convins, până la urmă am zis: „Hai s-o fac şi p-asta, hai să ies din zona mea de confort şi să văd ce se poate întâmpla!”
Şi am urcat, spontan, joi, la prânz, în autocarul ce ducea spre o tabără foto de 4 zile… alături de încă vreo 10 oameni. Cu bicicletă cu tot.
Rezultatul?
Patru zile minunate la munte, cu oameni excepţionali (pe care iniţial nu-i cunoşteam) cu care sper să mă revăd în următoarele tabere şi cunoştinţe foto noi.
Nu sunt un fotograf. Şi totuşi, tabăra de 4 zile era de fotografie.
A fost… genial. Şi total neaşteptat.
Trebuie să mulţumesc celor doi organizatori care au avut inspiraţia (spontană) de a mă invita să-mi bag bicicleta în autocar şi să vin cu ei. Mulţumesc, domnilor! 🙂
Şi de acum mi-am propus să fac mai multe treburi spontane. Să vedem unde mă vor duce…
