Tu ce vezi în oglindă?

Astăzi îți scriu de ce e bine să nu iei nimic personal și să te lași afectat de descurajările sau părerile celorlalți, dar și cum poți să te cunoști prin alți oameni din jurul tău.

Unul dintre motivele pentru care oamenii se enervează atât de repede când se simt jigniți, criticați sau neînțeleși de ceilalți, este că iau totul prea personal. Adică, în loc să consideri că celălalt are doar o părere ( chiar și diferită de a ta ), crezi că are ceva personal cu tine. De asemenea, defectele celorlalți te scot din minți și încerci să-i eviți. Problema e că viața îți aduce din nou alți oameni, cu aceleași defecte.

Vrei să știi de ce se întâmplă asta?

Gândește-te la 3 lucruri pe care nu le suporți la cineva apropiat. Acum pune-ți întrebarea „Ce anume din aceste caracteristici le am și eu? În ce măsură și când m-am comportat și eu așa?” Nu ai cum să vezi la ceilalți decât ceea ce se află și în tine (într-o măsură mai mică sau mai mare). Indiferent că sunt calități sau defecte, le remarci atât de ușor pentru că te oglindești în cei din jur. Iar ceilalți, oglindesc părerea ta despre tine. Ei nu pot să vadă decât ce le arăți și ce crezi tu că meriți.

De exemplu, te enervează când cineva nu e punctual. Nu e neapărat să întârzii și tu la întâlniri, însă poate nu ești punctual cu proiectele tale. Întârzii să-ți trăiești viața pe care o vrei. Iar atunci, oglinda ta îți arată că undeva greșești. De cele mai multe ori oglinda e mai mare și defectul mai pronunțat, pentru ca tu să-l observi mai bine și să rezolvi acea parte din tine.

La ce te ajută să știi asta?

• Dacă conștientizezi că ceilalți doar te oglindesc, o poți lua ca pe o aventura de descoperire și evoluție. Acum nu te mai poți supăra pe ei, ci mai bine să te întrebi „Ce parte din asta am și eu? Cum rezonez cu acest comportament?”
• Viața e o oglindă, iar oamenii nu au nimic personal cu tine, doar poartă monologuri.

Vrei să îți păstrezi energia și să-ți trăiești viața cu responsabilitate? Atunci nu lua nimic personal.

Spuneam că oamenii poartă monologuri. Asta poate să sune enervant, pentru că te gândești că tu ești expert în arta dialogului. Ei bine, nu. Noi sunt destul de empatici încât să ne punem în “papucii” interlocutorului, apoi sărim cu sfaturi, cu soluții. Dar sunt din perspectiva noastră. Când cineva îți spune „Bravo, ai idei bune, pune-le în aplicare pentru că se poate!” Îți spune asta pentru că știe că el a putut. Dacă cineva îți spune „E greu, nu se poate, mai gândește-te și la alte variante”, spune așa pentru că el nu a putut sau nu ar putea face față situației tale.

Unde e dialogul aici? Fiecare dintre noi ne uităm în oglinda din față ( persoanele din viața noastră) și aruncăm cuvintele care ni se potrivesc nouă.

De-asta spun să nu iei nimic personal. Cel care te jignește nu are nimic cu tine. Poate e el furios și tu ai nimerit să fii prin preajmă. Poate are el frustrările lui, care nu au nicio legătură cu tine. Cel care îți spune că nu poți face ceva, de asemenea nu are nimic cu tine și cu siguranță nu crede că ai fi tu incapabil. Dar știe că el nu ar putea. Pentru el a fost greu.

Și acum gândește-te, când te descurajează cuvintele celorlalți, viața cui o trăiești?

De astăzi fii atent la ce îți spun cei din jur. Ei se descriu perfect pe ei înșiși.

Iar când cineva îți spune „Nu poți, e greu, nu există”, amintește-ți că vorbește despre el. E dialogul lui intern. Tu poți, pentru tine poate fi ușor.

Același exercițiu te ajută să te cunoști pe tine dacă te observi puțin. Tu ce le spui celorlalți? Ce critici le aduci? Care e dialogul tău interior și cum se reflectă în afară? Îi încurajezi pe ceilalți sau le spui că e greu și nu ai încredere în ei? Vorbești despre tine, nicidecum despre ei.

Provocare:  Fii observator pentru câteva zile și remarcă de câte ori te gândești sau spui cuiva cuvinte de descurajare. Observă și ce defecte te scot din sărite. Apoi uită-te în viața ta. Pe tine cum te descurajezi? Cât de critic ești cu tine însuți? Cum și în ce context se manifestă unele defecte și la tine?

Cunoaște-te mai bine prin prietenii tăi.

Urmând aceste două principii simple, când te întâlnești cu câțiva prieteni, luați fiecare câte o foaie și un pix și jucați-vă astfel: fiecare să scrie 3 defecte ce nu le suportă la celălalt. Comunicați ce vă deranjează, însă cel care e criticat să nu intervină cu explicații, încercând să se scuze, ci să-și amintească să nu ia nimic personal. Nu e vorba despre el. Nu e defectul lui.  Apoi gândiți-vă fiecare ce parte din defectul acela se află și în voi.

Faceți același lucru și cu calitățile ce le apreciați.

În concluzie, dacă înveți să gestionezi eficient oglinzile din viața ta, fiecare om îți va părea o binecuvântare, căci te va ajuta să te cunoști și să evoluezi. Iar dacă nu iei nimic personal și înțelegi că oamenii poartă monologuri, nu vei mai fi afectat de părerile sau atitudinile celorlalți.

Ține minte însă, să fii atent și la tine. Cum vorbești tu cu ceilalți, cum îi încurajezi sau descurajezi, ce anume te enervează la ei, spune multe despre tine, nu despre ei. Observă-ți dialogul intern și cum te raportezi la ceilalți, apoi remarcă cum se reflectă asta în viața ta.

Dacă vrei să schimbi ceva la oglinda vieții tale, indiferent că e vorba despre relații, sănătate sau bani, poate ar fi un început bun să începi cu dialogul pe care îl porți cu tine însuți.

Lasă-mi un comentariu mai jos și spune-mi ce ai învățat și observat din exercițiile de mai sus? Cum vei aplica toate astea în viața ta?

Raluca scrie și pe blogul său personal: entuziasm.ro.