Un bărbat uscaţiv, cam la 50 de ani, se apropie de mine. Hainele îi sunt foarte murdare şi eu îmi ţin respitraţia pentru o clipă, pentru că miroase îngrozitor a băutură. „- Îmi daţi 10 mii să iau şi io o pâine?”.
Scutur uşor din cap a nemulţumire şi refuz, apoi mai trag un fum din ţigară. „- Da’ o ţigare, îmi daţi?”
Scot pachetul şi îi dau două. Cred că vreau să recompensez, cumva, refuzul celor zece mii…
Sunt puţin confuză. Dacă îi vrea totuşi, pentru pâine şi nu pentru băutură? Şi dacă îi vrea pentru băutură, cine sunt eu să-l judec? Va renunţa la băutură datorită refuzului meu?
Nu ştiu ce să fac… să-i dau… să nu-i dau… Aş putea să-i dau şi să consider că am făcut o faptă bun. Sau să nu-i dau şi să mă simt vinovată.
În piaţă e o bătrânică ce stă într-un colţ cu 3 fire de flori din plastic în mână. Cred că au cel putin 30 de ani. Poate sunt o amintire dragă.
În fiecare săptamână o întreb cât costă. Îmi răspunde: „- Cinci mii”. Eu scot o hârtie de un leu, i-o dau şi îi spun: „- Ţi le cumpăr şi săptămâma viitoare, mamaie”. Apoi îi zâmbesc şi mă îndepărtez.
La semafor, în faţa magazinelor, în autobuz. Sunt prezenţi peste tot. Bătrâni, bolnavi, mutilaţi, copii, mame. Unii au câte o pancardă pe care şi-au scris necazul. Alţii şi-l cântă. Unii stau cu mâna întinsă. Alţii doar se uită cu multă umilinţă în ochii tăi când treci prin dreptul lor.
Îi vedem zilnic. Ei sunt ai noştrii. Cerşetorii.
Nu cred că există cineva care să nu fi dat măcar o dată in viaţă ceva „de pomană”.
Nu încerc aici şi acum să rezolv o problemă socială, dar simt nevoia sa te intreb:
TU dai bani cerşetorilor? Şi cum te simţi?!
17 răspunsuri
Chiar ieri am avut o situatie de genul. Eram la un restaurant si intra 2 baieti mici aproximativ 8-10 ani aveau. Vine la noi unul din ei si-i da un prieten care era la noi la masa 1 leu. Peste un minut vine si celalalt. Baietii nu aratau foarte rau. Pareau curati chiar si nu erau tigani. Asa ca l-am intrebat pe al doilea..voi de ce cereti bani la lume? Nu stia ce sa zica 1 minut a mutit. Dupaia a zis ca sta la camin. Bn dar asta nu-i un motiv sa cersersti am zis, si i-am mai zis ca nu-i frumos, ca ar trebui sa-si gaseasca altceva de facut. Am fost si mai dur apoi ca i-am spus ca am bani dar nu vreau sa-i dau.
Ideea e ca e trist ca 2 baieti tineri, cu tot viitorul inainte, chiar daca sunt de la camin, sa faca asa ceva. Daca fac asa ceva de mici asa vor face toata viata. Alte suflete irosite.
Unii cersesc de nevoie. Altii cersesc din comoditate.Altii (in general copii) pentru ca sunt pusi. Cum stim noi care „merita” si care nu?
Ce ne motiveaza pe noi sa dam sau nu bani unui cersetor?
Cand dam bani, ne simtim bine? Simtim ca am facut o fapta buna? Cand refuzam ne simtim rai sau inumani?
Si, in general, cam carui gen de cersetori dam bani?!
Spuneti si voi! Doresc foarte mult sa va stiu parerea!
Va multumesc pentru prezenta si pentru parere!
Când şi cum. De obicei dau la copii sau oameni bătrâni. Foarte rar la oameni care ar putea munci în loc să cerşească.
La mine depinde de dispozitia de moment, dar in principiu dau EXACT cat ce mi se cere. Am dat si sume mai mari, cand eram studenta sau in primul an de munca, pentru ca dand ma simteam bine, apoi cand am vazut ca banii nu se fac usor, au inceput sa ma irite cersetorii si incerc sa-i evit pe cat posibil.
Adica daca trec pe langa cersetori care nu-mi zic nimic, consider ca nu am nicio datorie fata de ei… e mai mult o chestie de natura spirituala.
Mâna întinsă fără poveste nu primeşte! Era un articol despre o directoare cu salariu mare din Bucureşti care în timpul liber mergea la cerşit pentru că facea averi. Şi avea o poveste drăguţă cum că e bătută, săracă şi nemâncată…
Cu 2 ore în urmă mi-a bătut la ușă o cerșetoare,de fapt nu obișnuesc să dau bani cerșetorilor ,deși mi se face milă de fiece dată cînd îi văd,faza e că avea o față destul de umilită cu un glas subțire și înghețat a început să-mi povesteacă istoria sa…nu am ascultat-o pînă la capăt am mers după portmoneu și i-am dat ceva bani,după … ma mai întrebat dacă nu am ceva haine care nu îmi trebuie fiindcă a înghețat…ce să fie asta?eu o șansă pentru a mă stoarce bine sau unica speranță ce ia deschis ușa?! (am ieșit apoi pe scări să fumez și locuind la etajul 3 auzeam cum vecinii de deasupra o respingeau …cred că mai la vecinii de la 2 la fel era situația)
Bani deobicei nu dau tocmai pentru ca nu stiu daca se duc pe bautura sau mancare. Cel mai sigur mi se pare sa dai mancare cersetorilor, eventual o haina. Hainele pe care nu le mai purtam le puneam intr-un sac si le duceam la tomberoanele de gunoi (unde mereu sunt cersetori, cel putin la mine la bloc). Cand eram in liceu mai dadeam pachetelul unei batrane pe care o tot vedeam cautand in tomberoanele de langa scoala.
Si mi se par penali cersetorii care stau cu o mana intinsa si cu cealalta fumeaza.
Pana acum ceva timp ofeream si eu cate-un „banut” aproape tuturor celor care inspirau intr-adevar acea nevoie. Asta pana cand am inceput sa „cunosc” un cuplu de cersetori …
In fiecare zi se prezentau cu copilul in carucior in fata unui Hypermarket din Bucuresti. Mereu ii vedeam cum isi fac „inventarul” la bunurile primite (primeau destul, ce-i drept).
Pana cand, intr-o zi, am vorbit cu mama copilasului si am intrebat-o daca ei castiga destul cat sa se intretina. Ea mi-a raspuns cu mare satisfactie:”Da! Fac si 300-400 ron pe zi” … Apoi am intebat-o de ce nu munceste, decat sa se umileasca asa si ea si barbatul ei, iar ea mi-a zis: „De ce sa muncesc, cand fac atatia bani asa?” …
De atunci nu mai ofer bani decat batranilor .
Atunci cand vad ca un batran este intr-adevar neajutorat si chiar are nevoie de ajutorul meu, o fac cu mare placere si cu sufletul deschis.
Acela este momentul in care chiar am acea satisfactie ca am oferit ceva unei persoane care il pretuieste mai mult decat l-as fi pretuit eu si se bucura mai mult pentru acel lucru neinsemnat (pentru mine), decat m-as fi bucurat eu.
Christmas story:eram prin oras si vine o femeie cu un copil. Ca cica le-a luat apa casa. Ca sunt din Teius. Stiam ca sunt baliverne, cunosteam zona, nu fusesera inundatii recente. Ca imi arata buletinul. Le-am dat 5 lei. Femeia a vazut ca am bonuri de masa… si mi-a cerut si bonuri. Incredibil.
Daca ati stii cati bani se castiga din cersit, le-ati mai da?Pai se poate castiga si 1000 de lei pe zi. Lejer. Pe zi! Fiecare cu deciziile lui, dar sa stiti ca noi ii tinem in strada. Noi ii finantam.
Nu dau bani cersetorilor niciodata. Si nu datorita conspiratiilor urbane conform carora cersetorii se imbogatesc si ajung sa stea in metrou cu iPhone4, ci pentru ca sunt de parere ca e mult mai util sa inveti un om sa pescuiasca decat sa ii dai un peste. Problema la cersetori e ca nu prea le place pescuitul. 🙂
Prieteni, voi nu realizati ca „cersetorii” aia de fapt nu sunt cersetori. Sunt intregi bande organizate, care cersesc pentru a-i umple de bani pe „stapanii” lor! Ei fac 400 – 1000 de lei pe zi, dar banii aia nu ajung sa-i pastreze ei, ci sunt recoltati. Daca nu produc nimic intr-o zi, vai s-amar de ei! Sunt batuti, femeile violate, etc. Multi dintre ei chiar stau in strada si n-au ce manca, dar nu cer de mancare, ci mai degraba bani, pentru ca stiu ca la sfarsitul zilei si-o iau daca nu produc bani.
Uneori sunt atât de mulți încât nu mi-ar ajunge salarul să le dau la toți. Fiecare are o problemă, uneori îi criticăm și credem că vor pentru băutură sau țigări. Am renunțat să îi mai judec, când pot îi ajut.
Eu le dadeam inainte. Pana mi s-a intamplat urmatoarea situatie : Mergeam pe strada si vad o batrana care cersea. Intre mine si ea era o brutarie. Ma opresc , cumpar cu covrig cald si il dau batranei. Plec multumit mai departe. Necazul ei a fost ca m-am uitat un pic in spate. Batrana sa ridicat si a aruncat la cosul de gunoi covrigul meu . De atunci nu le mai dau nici un leu.
Eu nu dau bani la cersetori. Se mai intampla cand vad copii sa ma opresc la un magazin sa cumpar o ciocolata, sa o desfac si sa o dau asa.
Din prinicipiul de a nu încuraja cerșetoria, încerc să nu le mai dau niciodată.
Rareori, însă, mi se cere mâncare sau sunt prins într-un moment mai sensibil și da, ofer câte ceva :).
Cel mai mult simt nevoia să dau bani oamenilor care își vând lucrurile din casă sau grădină pe nimic.
din punctul meu de vedere, abordarea e complet gresita. de ce ar trebui sa simtim vinovatie ca nu dam altcuiva (pe care nu-l cunoastem) ceva din ce avem noi pentru ca am castigat muncind? e al nostru si dispunem de bunul nostru dupa bunul plac. ca e vb de un leu, o tigara sau o paine.
vinovatie ar trebui sa simtim in momentul in care cineva cunoscut are nevoie de ajutorul nostru si, desi am putea sa il ajutam, nu o facem (pretexte se gasesc). altminteri, ajutand pe cineva cunoscut, ajutam pe cineva care nu ne minte, ci are realmente de ajutor… daca fiecare ar ajuta asa (intr-o iubire biblica -,,iubeste-ti aproapele”), cineva (altcineva) ar fi in apropierea cersetorilor adevarati pe care noi nu ii cunoastem si i-ar ajuta…
nu putem schimba o lume intreaga, nu putem salva o lume intreaga, dar putem face putina lumina in jurul nostru.
nu dau niciodata cersetorilor, nici nu simt vinovatie, ci simt ca fac ce trebuie cand ii refuz.
Nu trebuie incurajata cersetoria. Persoanele oneste care chiar au probleme, au nevoie de ajutor -si nu cersesc -trebuie ajutate intr-un fel sau altul, asa zisa pomana.